Suflete Pereche

#9

Ce se întâmplă? Acele fete se pun în fața noastră. Pare că vor să ne protejeze. Îmi par cunoscute.
---Ce se petrece? Urlă Alfa-ul.
Se pare că nimeni nu știe. Fetele au niște priviri înfricoșătoare. Peste puțin timp inamicii își reiau atacul. Dar oricine se apropia era propulsat înapoi. Fetele astea au o putere uriașă . Celalalt afla a atacat dar a fost rănit grav. Într-un final atacatorii au fugit împreună cu șeful lor.Luna a revenit la culoarea ei normală. Acum fetele misterioase erau îndreptate înspre noi.  Aiden se ridică în picioare și mârâie spre ele. Când Aiden a atacat a fost pus la pământ instant. Ele se uitau la mine intens.Era o tăcere de mormânt. Cele trei se apropiau încet de mine. Inima îmi bubuie în piept. Ce vor de la mine? S-au oprit în fața mea făcând o plecăciune.
---Îmi pare bine să vă văd!zice una dintre ele.
Eram atât de speriată și confuză încât am început sa urlu.
---Ce se întâmplă?
Toți se uitau la mine speriați.
--O să îți explicăm. Spune alta cu o voce neobișnuită.
---Ce.... vreau să întreb ceva dar sunt întreruptă.
---Vrei să știi cine suntem?zice una dintre fete.
---Da!spun nervoasă.
---Noi suntem fiicele Lunii ca și tine.Noi am fost trimise de Lună să te protejăm. Te-ai întrebat vreodată ce e cu rombul din fruntea lupoaicei tale? Rombul îți arată puterea și importanța. Tu ești mult mai puternică decât noi. Vârcolacii știu multe despre fiicele lunii. La fel și zeii având în vedere că Luna este o zeiță. Dar ce nimeni nu știe este că noi existăm cu un anume scop. Acela de  a o proteja pe cea mai importanta dintre noi. Pe tine. Luna te-a ales să fii următoarea zeiță a lunii. Îi vei primi puterile abea după ce vei murii . Dar dacă mori de mână vreunei creaturi de pe pământ ,nu vei putea primii puterile. Și atunci nu va mai exista cineva să controleze Luna și puterile ei. Ar fi dezastruos.
Am încremenit. Ce naiba? De când sunt așa importantă? Ceilalți privesc îngroziți spre mine.Îmi fac curaj și spun:
---Știți cumva de ce am fost atacați? 
Ele mă privesc triste. Una din ele începe să spună :
---Mira , nu o să-ți placă . Acel Alfa e șeful lui Arthur,cel ce l-a pus să îți omoare prietenul.
---Ce?De ce?
---El încearcă să devină Alfa-ul suprem. Deci încearcă să îi  distrugă pe cei mai puternici vârcolaci și familiile lor. Prietenul tău era defapt un spion de-al său și nereușind să-și îndeplinească misiunea a fost omorât.
Glumește? Nu o cred! E imposibil!
---Noi vom pleca . Dacă vei fi în pericol  vom veni imediat.
Fetele dispar rapid. Încep să plâng puternic. Aiden mă privea trist . Alexia vrea să se apropie de mine dar o îndepărtez. Îmi fac să apară aripile și îmi iau zborul rapid. Unde să merg? Zbor aiurea de ceva vreme până ajung la o pădure. Cobor pe pământ și intru în pădure.  Observ un lac superb. Mă așez la marginea apei și încep sa plâng gandindu-ma la diverse lucruri. Deodată simt cum cineva mă strânge în brațe. Mă întorc și îl văd pe Aiden. Ce e cu el? El nu e niciodată așa blând. Mă uit atent la el până îi observ ochii. Sunt negri.Se pare că  lupul lui e la conducere.
---Ești bine?zice îngrijorat.
---Ție nu îți pasă de mine! Zic nervoasă.
---Poate că Aiden nu își dă seama câtă nevoie are de tine dar eu țin la tine.
Mă simt bine în brațele lui,mă  liniștește faptul că e lângă mine. Mă așez mai comod . El mă mângâie pe spate și zâmbește.
Ce bine ar fi să rămânem așa mereu. Lupoaica mea urlă  de bucurie. Deodată Aiden mă trântește pe jos. A revenit la normal. Totuși putea să mă lase jos mai ușor.
---Cei cu tine ,nemernicule?
Se ridică în aer și pleacă rapid. Cred ca trebuie sa plec și eu. Îmi iau zborul până la casa lui Aiden. Când intru pe ușă o vad pe Alexia sarindu-mi în față .
---Unde ai fost?spune speriată.
---M-am plimbat puțin.
---La ora asta?
---Da....
---Of,să îmi spui data viitoare, unde și când  pleci. Am fost îngrijorată!
---Promit!
Urc în camera mea și mă așez în pat. Nu pot să dorm! Sunt confuză. Totul se întâmplă prea repede. Întâi sunt fiica Lunii iar apoi aflu că o să primesc și mai multe puteri. Pe deasupra se pare că niște fete înfricoșătoare vor să mă apere de rău. Când a ajuns viața mea așa importantă?  Deodată se aud niște pași pe coridor. Cine se plimbă prin casă la ora asta? Merg și deschid ușa.  La capătul holului se află Aiden.
---Ce faci aici?întreb curioasă.
---Merg să mă culc. Zice somnoros.
Camera lui nu e în partea asta.  Știu sigur.Ce caută  aici?
Se întoarce cu spatele și pleacă. Intru în camera mea și mă schimb în pijamalele mele roz. Mă întind în pat cu privirea spre tavan.
Pov.Aiden:
Ce e cu mine?Mergeam spre camera mea și mă trezesc în fața camerei ei. Nu e prima oară când mi se întâmplă.  De data asta m-a văzut. Lupul meu,Blake, încearcă să preia controlul tot mai des. Azi a reușit. Nu-mi vine să cred că am luat-o în brațe! Nu pot să cred că mi-a plăcut s-o am lângă mine!Trebuie să fac cumva să nu o mai văd. Când o văd  îmi pierd controlul corpului meu,iar lupul face numai ce vrea el.

Bună! Acesta e capitolul și sper să vă placă. Și le mulțumesc mult celor ce îmi citesc cartea. Dacă nu erați voi  renunțam la scris.