Dragoste si ura [Clau] *IN CURS DE EDITARE*

Capitolul 9

-          Chiar ma bucur ca vlad si-a gasit o fata ca tine, sa sti ( eu am schitat un zambet si i-am zis

-          Nu suntem impreuna ..doar ca vrem sa crestem acest copil...restu'..stabilim pe viitor

-          Dar tu ai vrea?

-          Nu stiu ce sa zic. Trebuie sa recunosc...am suferit mult cand ne-am separat...

-          Totusi..ce s-a intamplat?

-          Blonda...

-          Serios??

-          Da..din pacate da. Vlad a cam facut greseli care mi-au marcat viata. Si atunci nu mi-a venit sa cred ca l-am iertat si dupa am inceput sa simt ceva pentru el vine asta si pac...ajungem unde ajungem...iti dai seama...daca nu era ea, poate acum eram  fericiti..poate chiar eram o familie

-          Imi pare rau anca (apoi a venit la mine si m-a luat in brate)

-          Ma bucur ca am putut sa ma decarc, desi ne cunoastem doar de cateva ore *zic razand*

-          Pai noi doua ar trebui sa ne intelegem din moment ce locuim impreuna nu?

-          Da...cred ca ai dreptate  (i-am oferit un zambet apoi am continuat sa povestim)

Dupa 3 luni.

 

  Steateam la masa cu Sofia, vlad si ..clara..mda, relatie dintre noi nu s-a modificat nicicum..vlad a avut grija sa nu se mai ia de mine, mai ales in momentele astea cand nu pot sa matur cu ea toata casa asta, dar tot o vad cu coada ochiului cum se uita urat la mine.acum imi asept copilul care ar trebui sa se nasca din miment in moment. Cu vlad... pai ne-am apropiat ceva ceva...am avut parte si de un sarut. Nu stiu daca ar fi sau nu bine sa ii impartasesc lui vlad sentimentele mele..dar pana acum am decis sa o las asa..sa vedem daca are el destul curaj incat sa recunoasca. Sofia imi este o buna prietena...mereu ma scapa ea de privirile uracioase ale clarai. Chiar ma bucur ca este aici cu mine si are grija, alaturi de vlad bineinteles, sa nu fac niciun efort prea mare. Deodata gandurile imi sunt intrerupte de o durere groaznica.

-          Vlad...

-          Da? S-a intamplat ceva?

-          Vlad, mi s-a rupt apa

-          Ce?! (vlad a ramas pur si simplu mut in timp ce eu incercam sa imi reglez respiratia

-          Nu mai sta acolo trebuie sa o ducem la spital (cu aceste vorbe sofia il readuce pe vlad la realitate si apoi ne grabim spre masina. In 10 minute am fost la spital unde a inceput un mare haos. Eu zbieram ca o nebuna, ma durea ingrozitor. Pur si silmplu mai mai gandeam logic.

POVESTE DIN PERSPECTIVA LUI VLAD

  (stateam cu toti la masa cand deodata ancai i se rupe apa...stiam ca trebuie sa i se intample cat de curand, dar nu ma asteptam chiar acum...am dus-o repede la spital, iar anca a inceput sa zbiere si sa faca scandal de parca era nebuna. Stateam pe holurile spitalului in timp ce o auzeam pe Anca cum zbiera...imi era greu sa stau si sa o ascult cum sufera si cum o doare...dar acum nu mai avea ce sa faca.. dupa un timp, am observat ca s-au linistit lucrurile. Pana cand un doctor a iesit din salonul Ancai.

-          Pentru doamna Anca?

-          Noi suntem.

-          Felicitari aveti un baiat perfect sanatos. Pe anca puteti sa o vizitati acum, dar nu mult si aveti grija, inca e extenuata, iar baiatul intr-o ora

-          Va multumim mult (nu pot sa cred am un baiat, un baiat..nu pot sa cred. Cum o sa il cheme? Vlad...vlad jr...? am intrat in salonul ancai, ea statea pe un pat. Chiar daca era obosita se vedea fericirea pe chipul ei

-          Vlad! Cum e copilul

-          Anca, avem un baiat iti dai seama, un baiat si e perfect sanatos

-          Serios? Doamne cat ma bucur

Sofia: felicitari anca, intr-o ora putem sa il vedem iar in doua cred ca putem sa te ducem acasa.

-          nu imi vine sa cred. Abia astept sa il vad

-          vedem ..

-          vedem.. ( dupa cateva ore...nu au fost doar 2 am plecat acasa...anca era foarte fericita, se vedea pe chipul ei..aveam un baietel asa frumos. Semanea perfect cu mine..neaparat o sa il chema vladut.)

Poveste din perspectiva Ancai

  (am ajuns acasa. Nu-mi vine sa cred ca am un baiat. Si seamana atat de mult cu vlad. Oare ce nume sa ii pun? Am intrat in camera iar eu l-am pus in patut..era asa dragut, dupa cateva minute vlad se aseaza langa mine:

-          E asa frumos

-          Da..foarte frumos.. trebuie sa recunosc ca seamana cu tine

-          Deci eu sunt frumos, nu? *apoi vlad se uita la mine si da din sprancene* tu cumva te dai la mine? *zice razand*

-          Ce ii zic eu si ce intelege el, ti se pare ca ma dau la tine? *zic razand*

-          Daaa

-          Mai bine taci si hai sa hotaram numele copilului *incerc sa evit cumva toata conversatia*

-          Pai eu m-am gandit la ...vlad sau vlad jr:

-          ................

EDITATA!

Va pup :**