Te-ai mai gândit?
La noi?
Îți e dor?
Îți amintești?
Cum eram, fericiți?
Cum eram, doar noi,
vântul si astrele?
Cum ne iubeam,
dar tu de fapt
mă omorai?
Ruine, am în inimă.
A fost un palat,
dar ție, nu îți plăceau basmele.
Culmea, nu așteptam
prințul pe cal alb,
nici tu, un castel.
Cum ne-am găsit?
Si am scris basm cu săruturi,
un timp?
Lucruri de copii, când eram deja
maturi, sau poate,
doi copii dintr-un parc?
Ne-am jucat o data cu nisip,
probabil nimic mai mult.
Ni s-a scurs nisipul printre mâini.
Ție răbdarea.
Mie, iubirea.
O caut, o gasesc, n-o simt.
Mi-ai furat lopățica?
