Îmi miros mâinile a parfum.
Parfumul tău, pe care nu vreau să-l uit niciodată. Parfum pe care vreau să-l simt zilnic, să simt cum îmi acaparează nările, cum îmi face inima să bată. Și nu vreau să-l simt oriunde. Vreau să-l simt pe tine. Tricoul tău, părul tău, gâtul tău, și pe hainele mele. Să îl simt cum intră în țesătura hainelor mele când mă strângi protectiv la piept. Să îl simt până la cel mai sensibil nerv, să-l simt în toți porii. Să-l simt zilnic, mereu. Să-l recunosc dintr-alte sute de mii. Pentru că parfumul tău, e al tău, deși mulți mai au. La tine e special, pentru că îl porți tu. Pentru că faci totul să pară special. Parfumul și pe mine. Faci totul să aibă sens. Recunoscutul parfumului și viața mea. Și îți mulțumesc, pentru adierea de parfum adusă.
