De ce tu?

Dimineață cu peripeții

    -Bună Taehyung.*spune cu vocea ușor subțiata*
    -Scuze ca te dezamăgesc JIMIN dar nu sunt Taehyung.*se aude de la celalalt capăt al telefonului.
    -Am crezut ca ești Tae Tae care suna iar ca sa vadă dacă sunt la Jessica.*ii spune el amuzat*
    -Cine crezi ca m-a pus sa sun? *zice Kookie și se aude cum Taehyung ii spune sa taca*
    -Cine e?*se aude și Jessica de lângă Jimin*
    -Era doar Kookie.
    -Vreau sa vorbesc și eu cu el.

   Taehyung pov:

  Am încremenit când am auzit ca vrea sa vorbească cu Kookie și cu mine nici nu da ochii. Iau telefonul din mana lau Kookie și încerc sa vorbesc cu Jessica.
    -Hey Kookie!*se aude ea vesela*
    -Imi pare rău să te anunț dar eu nu sunt Jungkook.
    -Ce mai vrei Taehyung?
    -Sa știu de ce nu mai vorbești cu mine sau de ce ma tot eviți. *ii spun eu puțin deranjat de felul în care bucuria ei a dispărut în momentul în care a aflat ca vorbește cu mine*
    -După tot ce ai făcut mai ai și tupeul sa întrebi? Nu avem ce discuta pe tema asta din moment ce nu realizezi cate rele ai făcut. Pa Taehyung.
  Și asa s-a încheiat discuția noastră. Îmi dau seama ca poate am greșit și eu dar nu ar trebui sa ma trateze asa. Maine voi vorbi cu ea și voi clarifica totul. Pana atunci trebuie sa ma calmez.

Jimin pov:

După ce Jessica a inchis telefonul, l-a aruncat pe undeva pe birou și s-a trântit în pat. Se vede ca este nervoasă.
    -Nu îl baga în seama când face asa. Îl cunoști destul de bine încât sa știi ca asa face el.*ii spun și ma pun lângă ea*
    -Știu asta...dar nu numai ca ma enervează și nu ma lasă în pace dar a ajuns sa îți facă și ție rău iar asta nu pot trece cu vederea.* imi spune serioasa și se intoarce pe o parte pentru a ma putea vedea mai bine*
   Fețele noastre sunt la numai câțiva centimetri distanță, iar când eram pe punctul sa o sărut....Emma intra în cameră.
    -Va este foame? Scuze dacă am întrerupt ceva.*spune și iese din camera lăsând ușa sa se închidă în urma ei*
  
       Jessica pov:

   Jimin se ridica din pat și începe sa se schimbe. Își da tricoul jos iar eu rămân uimita la vederea abdomenului lui foarte bine lucrat, deși nu ar fi prima oara când îl văd. El observa asta și vine spre mine.
    -Îți place ce vezi, nu?*ma întreabă cu un zâmbet pervers*
    -Termina cu prostiile Jimin.*ii spun și arunc cu o perna în el*
    -Ai chef de joaca și nu știi cum sa zici, domnișoară?!*ma întreabă cu o voce jucăușă și vine spre mine*
   Încet,  încet ajunge în dreptul patului, se pune peste mine și încep encephalitis sa ma gâdile. Nu i-a fost foarte greu pentru ca eu ma gâdilat foarte ușor.
   -GATA! GATA!*striga printre râsete*
    -Ești mai bine dispusa acum? Dacă te mai vad trista o sa te iau pe sus și o sa te gâdil pana te vad zambind.*toate astea mi le spune cu un zâmbet sincer pe față*
    -Mulțumesc Jimin. Mulțumesc pentru tot ce faci pentru mine. *ii spun și îl stâng în brate iar acesta se dezechilibrează și cade pe spate iar eu peste el*
   Ne uitam unul la altul fără a spune vreun cuvânt. Pana la urma ne ridicam din pat, ne schimbam și mergem la bucătărie unde Emma deja punea masa.
    -Am crezut ca nu mai veniți.*ne spune aceasta râzând*
   Eu și Jimin ne uitam unul la altul și apoi începem și noi sa râdem când suntem întrerupți de........

------------------------------------------------

Sper sa va placa și acest capitol. Aștept părerile voastre despre carte în comentarii.

               BYE!!!!!