Dama în rochie albastră

Capitolul 5

                         Mă aflam în apartamentul meu sărăcăcios şi prăfuit, recapitulând tot ce ştiam până acum despre acest criminal, adică nimic! Nu ştiam nimic despre el, înafară de crimele comise.

Eram la biroul meu cu un pahar mare de Jack Daniels în mână (apropo dacă vreun băiat de la J.D. citeşte chestia asta, publicitate moca, măcar o sticlă acolo ca răsplată... suntem oameni ce dracu), uitându-mă pe articolele vechi din ziarul The Daily Telegraph şi pe dosarele poliţiei.

5 iulie 1977- Stuart O'Connor, 39 de ani "A fost găsit mort în cadă, într-o baie de sânge. Acesta a fost înjunghiat în piept de 26 de ori. Poliţia nu ştie încă cine e făptaşul"

26 iulie 1977- Benjamin Button, 26 de ani "Acesta a fost găsit înecat în Tamisa, în apropiere de Millennium Bridge." Poliţia încă investighează, nici urmă de criminal."

1 mai 1978- Ernest Gonyor, 43 de ani " Găsit mort într-o cameră a hotelului Premier Inn London Southwark, otrăvit cu o doză mare de Arsenic." Singurele persoane care l-au văzut ultima dată au fost personalul hotelului şi soţia acestuia (da fix "soţia" lui era) ". La interogatoriu soţia acestuia (adevărata lui soţie), spusese că a fost în vizită la nişte rude, în apropiere de Cambridge, nici de această dată poliţia nu are nici un indiciu."

Până în prezent au avut loc 31 de crime, toate victimele bărbaţi cu vârsta între 20 şi 50 de ani, dar cea mai crudă a fost cea de anul trecut, în 1983 Alan Martin în vârstă de 23 ani a fost găsit într-un depozit, în apropiere de Victoria Park, spânzurat, gol puşcă, tipul avea înfipte în el zeci de cuţite, iar în gura erau îndesați zece trandafiri roșii. Din nou autorul, nu a lăsat nici un indiciu.

Cazul ăsta, persona din spatele acestor crime mi-a mâncat încet, încet anii din viaţă. Din cauza asta, Janet m-a părăsit, am devenit un alcoolic de joasă speţă, risc să-mi pierd locul de muncă şi toate astea din cauza unui nenorocit!

*Oh, calmează-te Charlie! Iar dramatizezi totul, hai să lăsăm băutura de-o parte, nu ţi-ar strica un somn* - voce necunoscută din capul meu

Poate că are dreptate... Mâine, o să merg la secţie să văd dacă pot face cumva rost de cheile apartamentului, lui Inglof, poate idioţii ăia de la departament au omis ceva.

Următoarea zi...

- Salut Morty!

- Charlie?! Salut! Ce cauţi aici parcă erai suspendat?

- Daa.. păi, mă c-am plictiseam pe acasă şi am zis să trec pe aici.

- Dacă te vede Joseph pe aici o să facă foarte urât, realizezi nu?

- Ma doare în cot de Joseph!

- Ce vrei Charlie!

- Morty, mă gândeam, nu şti cumva cine are cheia de la apartamentul tipului care a murit?

- De ce, vrei să-ţi cauţi un nou cămin? Spuse Morty râzând, dar Charlie nu înghite glumă.

- Neeh, maică-ta se comportă prea frumos ca să o părăsesc.

- Ha! Ha! Eu deţin cheia, răspunsul e nu Charlie!

- Oo Haide!... Ţi-o aduc înapoi, vreau doar să mă uit, nu-s aşa insensibil să fur din casa mortului.

- Nu, Charlie!

- Morty.. haide, sau preferi să-mi dai cele 1000 de lire pe care mi le datorezi, când ai pierdut la poker în seara aia.

- Eşti un nemernic ştiai asta? Sunt sigur că ai trişat, dar fie... tinele! Dacă află şefu' amândoi dăm de belea.

- Calm, n-o să afle! Mersi!

...

Bun, sunt în apartamentul băiatului, acum e acum...

După multe ore pierdute căutând probe (pe care mie lene să le descriu) şi câteva pahare de whisky, băiatul nostru Charlie în sfârşit a găsit ceva...

O unghie ruptă, cu ojă albastră pe ea, Hah deci jigodia pe care am urmărit-o toţi anii aceştia e o "ea" până la urmă, păăi aşa se explică ura faţă de bărbaţi.

Cucoană, nu știu cum, dar te voi aduce în fața justiției și ai să plătești cu viața pentru toate crimele astea!

Sfârşit.. Baftă la citit boys and girls!