Dama în rochie albastră

Capitolul 4

    Au trecut cinci zile de la incident, iar corpul începuse să duhnească mai ceva ca o familie de şobolani moartă şi în descompunere. Câţiva vecini s-au plâns administratorului de mirosul acela dee... mort. Jose Luis, un mexican gras şi slinos, care a emigrat din ţara lui pentru că.. probabil că lumea nu-l mai suporta şi de asemenea administratorul blocului care deţinea câte o copie după cheia fiecărui apartament. Acesta era sătul de atâtea plângeri la adresa putorii care vine din apartamentul lui Inglof aşa că s-a dus să verifice, ah săracii locatari dacă ar şti ce se afla în spatele uşii aceleia solide şi vechii a apartamentului. Ajuns în faţa uşii, Luis descuie uşa, nimic obişnuit până acum doar un miros foarte.. neplăcut, care venea din dormitor. Mi-aş fi dorit să vedeţi ce faţă a făcut bătrânul, când a văzut corpul neînsufleţit al lui Inglof, aflat în faza de putrefacţie şi cu faţa mutilată, de fapt mutilat e un cuvânt prea blând, cu faţă distrusă, de nerecunoscut.

În timpul ăsta eu mă îndreptam spre casă, un pic ameţit de la prea multe beri dar,  încă puteam să menţin maşina dreaptă,  pe frecvenţa poliţiei se aude despre un bărbat, în jur de 23-25 ani, cu o înălţime de 1,92 m, care a fost găsit mort cu faţa mutilata, în dormitorul său de către administratorul blocului, de pe bulevardul Milton Keynes. Am ambalat motorul şi m-am îndreptat către acel loc.

- Charles...?

(A da, asta sunt eu, Charles Bronson, detectiv la departamentul poliţiei din Londra... mă rog fost detectiv, am fost suspendat din cauza consumului de alcool şi a altor chestii.. să nu intrăm în detaliu)

- Comisar Joseph.. ce... încântat sunt să vă văd!

- Ce ca... ai băut cumva? Puţi tot a alcool!

- Prefer să nu răspund.

- Oh Iisuse de ce te mai ţin în poliţie oare?!

- Datorită numărului mare de cazuri rezolvate?

- A numărului de cazuri zici, asta a fost înainte să te părăsească Janet şi să îţi îneci amarul în băutură! Şi totuşi ce cauţi aici, eşti suspendat ai uitat? Momentan eşti un simplu civil!

- Un simplu civil nu poate veni să vadă ce se întâmplă în oraşul lui? zic eu ironic.

- Mhm..

- Deci cum merge? Aţi aflat ceva?

- Victima este Inglof Berger. Provine dintr-o familie destul de înstărită din Germania, singurul lor fiu, venit aici pentru un schimb de experienţă la University of Oxford.

- Ce s-a întâmplat?

- Se pare că a fost înjunghiat cu o cruzime desăvârşită până ce... până ce faţa lui s-a transformat într-o mare porţie de Duck and Waffle (o mâncare, care are un aspect dezgustător)

- Şi criminalul?

- Nu ştim nimic, tipul e bun, nu a lăsat amprente, nu a lăsat urme, nimic.

- Aha.. cred că ştiu cine este, vechiul nostru prieten încă în libertate.

- Ştiu la ce te gândeşti Charles, asta nu e cazul tău, stai departe... bucurate de "concediu"

- Mok Şefu!... spun eu, şi mă îndrept spre maşina îndepărtându-mă de toată harababura de acolo.

Asta nu-i prima crimă de genul pe care o cunosc şi cu siguranţă nici ultima, de doi ani sunt pe urmele acestui individ, nu o să mă opresc până nu-l aduc în faţa justiţiei, şi nu mă va împiedica nimeni să fac asta...

Va urma...:))