Dama în rochie albastră

Capitolul 8

                     - Ştiu ce-ai făcut!... Ştiu ce-ai făcut!... Ştiu ce-ai făcut!

Cuvintele astea răsunau mereu în mintea lui Charlotte. Cine era această fetiţă? Cum de a rămas acolo... aşa paşnică, aproape veselă... nu avea nici un strop de teamă, iar asta nu era din cauza vârstei prea fragede ca să nu realizeze ce tocmai s-a întâmplat.

(Ai omorât doar un alt bărbat Charlotte, nu-i aşa grav)

Cine eşti micuţo? De ce am senzaţia că ne-am mai întâlnit până acum?

Charlotte îşi luase pe ea pelerina aceea vişinie şi plecă să facă piaţă. O fi acela doar un simplu bordel vechi, în care toate prostituatele străzii dorm, dar acele prostituate sunt ca o familie pentru Charlotte, o familie cu multe surori, iar Madame Jojo este mama cea protectoare. Ea are grijă de toate, la fel cum o lupoaică are grijă de puii ei şi îi protejează cu orice preţ.

(Charlotte lupoaica din umbră... care îşi face dreptate singură şi îşi protejează familia, inclusiv pe lupoaica şefă)

- Bună ziua domnule Rogers!

- Bună şi ţie Charlotte! Spuse bătrânelul cu vocea lui înţeleaptă şi paşnică.

O fi Charlotte o criminală însetată de sânge, care urăşte toţi bărbaţii, dar hai să fim serioşi? Cum l-ar putea urî cineva pe domnul Rogers? Bătrânelul acesta simpatic vinde aici de dinainte ca strada asta să se numească Tudor Street, iar Charlotte ştie asta, venea în vizită la el de mică.

- Ce te aduce pe la mica mea prăvălie? Întrebă bătrânelul

- Am venit să cumpăr de-ale gurii. Lapte, pâine, câteva verdeţuri... de toate.

- Da' ce familie numeroasă ai draga mea de iei atâta mâncare...

- Nu aveţi nici o idee... spuse Charlotte râzând

- Stai aici merg să-ţi aduc o plasă pentru toate astea, nu cred că micuţa ta bocceluţă e în stare să susţină toate astea. A spus bătrânul Rogers zâmbindu-i călduros. Charlotte se bucura mereu când Rogers râdea, acesta se comporta cu Charlotte de parcă ar fi fost fiica ei. E de înţeles de ce, fiica Bătrânului Rogers a murit acum mulţi ani de cancer... era de vârstă cu Charlotte şi semănau de parcă ar fi fost gemene.

Charlotte îl aştepta pe Domnul Rogers, citind un articol din The Daily Telegraph, în care se vorbea despre un vânzător găsit mort în debaraua magazinului sau, într-o baltă de sânge (presupun că vă sună cunoscut), din nou poliţia neştiind cine este acest criminal fără inimă.

Atenţia lui Charlotte a fost "omorâtă" la auzul unui chicotit de copil, dar nu al oricărui copil, tânăra întoarce privirea, şi era ea. Fetiţa pe care a întâlnit-o în urmă cu câteva zile, stătea fix în mijlocul străzii, privind parcă prin Charlotte.

- Hei! Hei micuţo!

Fetiţa o luă la sănătoasa, Charlotte imediat după ea...

- Stai! Vreau să vorbesc cu tine!

Dar fetiţa nici că se uită în spate. Parcă era un meci de rugby, mingea era la copilă, iar Charlotte se grăbea pentru a o placa şi a câştiga meciul.

(Aşa! Aşa! Printre mulţime, printre mulţime! Fetiţa are mingea, este urmată de Charlotte care se apropie ameninţător din spate... Ce meci doamnelor şi domnilor! Oare cine va câştiga? Vom afla în curând!)

După atâta urmărire... păăi se pare că vârsta îşi spune cuvântul, Charlotte nu mai era aşa sprintenă ca în copilărie, a pierdut-o pe fetiţă prin mulţime.

( Șii fetița a câștigat! Incredibil! A fost un meci spectaculos oameni buni! Se pare că echipa Charlotte nu a fost prea în formă)

Puţin dezamăgită, Charlotte se întoarce la băcănia domnului Rogers, ca apoi să se întoarcă la bordel şi să-şi înece amarul într-un pahar de whisky (doar unul?).

- Poftim Charlotte plasa cu tot ce aveai nevoie.

- Mulţumesc domnule Rogers. Spuse Charlotte îngândurată şi tristă.

- Ce-i cu fața asta? Parcă ai fi aflat o veste foarte proastă cât timp am lipsit.

- Nu-i nimic... doar că... am văzut o fetiţă mică şi trei' s-o găsesc, trebuie să discut ceva cu ea...

- O fetiţă zici? Mai spune-mi despre ea... s-ar putea s-o cunosc... cunosc multă lume, sunt ca o carte de telefoane veche și prăfuită.

- Brunetă, ochii căprui, cred că în jur de 9-10 ani şi trăieşte cu mama sa?

- Cred că te referi la Sofie.

- Posibil, cine este Sofie?

- Sunt multe de zis despre fetiţa asta, întrebarea este, vrei să auzi poveştile unui bătrân care nu mai are mult de trăit?

- Oh Rogers, cred că o să trăieşti mai mult ca mine... spuse Charlotte râzând.

Va urma...

Sorry guys că am lipsit atât, am avut teze, o lene mare șii câteva probleme... a da și alte scuze de căcat :)) în curând o să pun câte un capitol nou mai des... cel puţin am să încerc :3