Dama în rochie albastră

Capitolul 9

                     Bătrânul Rogers se aşează în vechiul său balansoar din lemn de fag masiv în stil colonial, puţin prăfuit totuşi, cu o privire îngândurată, de parcă ar căuta melancolic un dosar pierdut dintr-o veche arhivă din mintea sa. Charlotte îşi trage şi ea un mic scăunel care stă să se destrame, aşteptând cu nerăbdare povestea bătrânului, era că atunci când era mică şi stătea în pat cu ambii părinţi pe de-o parte şi de alta, mama sărutându-i fruntea de noapte bună, iar tatăl spunându-I una dintre acele poveşti fascinante despre prinţese şi cavaleri care se lupta cu balauri. Bătrânul întârzie momentul poveştii aprinzându-şi pipa şi trăgând fumul adânc în piept, apoi eliberându-l afară o dată cu un oftat lung. Văzând-o nerăbdătoare pe Charlotte, Rogers începe a povesti despre cum alcoolul şi jocurile de noroc pot destrăma o familie fericită.

- Şti Charlotte, micuţa Sofie nu a fost dintotdeauna orfană de tată şi pe drumuri. 

                 Cândva avea o casă, un conac chiar, doi părinţi respectabili care se înţelegeau şi condiţiile unui trai mai mult decât decent. Din păcate, asta era doar liniştea din spatele unei furtuni, mai bine zis un uragan similar cu "Marea explozie a naturii" din 74, presupun că ai auzit de ea... bieţii americani, se pare că Dumnezeu e cam nemilos cu ei, adăugă Rogers râzând. Singurul defect al acestei familii fericite, aproape perfecte era tatăl alcoolic, un beţiv notoriu. Acel om cumsecade s-a transformat transformat într-un porc nenorocit. Obsedat de tăria ieftină şi serile de poker cu prietenii săi la fel de idioţi și bețivi. De fiecare dată când era beat îşi bătea nevasta fix în faţa copilului, iar când se sătura de ea, biata Sofie urma la rând,săracul copil a trecut prin multe. Într-o noapte, într-un moment probabil de inconştienţă combinată cu o doză de curaj, nevastă-sa a încercat să-l lovească în cap cu o sticlă de lapte (pe atunci sticle de lapte erau făcute... păi din sticlă) şi să-i ia băutura. Nervos şi oarecum ameţit, de data asta nu de la alcool, le-a aruncat în stradă şi pe ea, şi pe micuţa fetiţa. 

                  Femeia pe care o chema Seras mai exact, nu mai avea rude, prietene sau apropiaţi, iar la poliţie nu putea apela, să fim serioşi l-a lovit pe om în cap cu o sticlă, ştim cu toţii cât de nedrept sunt tratate femeile în ziua de azi,din păcate , ar fi fost norocoasă dacă nu era arestată pentru asta. Aşa că pentru a supravieţui şi pentru a-şi creşte copilul, Seras a trebuit să se prostitueze pentru bani, acceptând orice solicitare. Biata femeie de multe ori era lovită de către bărbaţi, dar nu conta cât timp putea să-i asigure micuței Sofie mâncarea pe masă şi un trai bun.                     Cât despre copilă... s-a apucat să fure, în speranţa că mama ei nu va mai trebui să se culce cu toţi bărbaţii pentru bani.

(Tare mi-aş dori să dau ochii cu acest individ, l-aş tortura în fiecare zi până şi-ar da duhul, pentru ce le-a făcut acestor două suflete!)

- Omul ăsta...? Îl întrerupse Charlotte

- Adam îl chema pe individ, se pare că cineva acolo sus ştie ce înseamnă aia dreptate, este mort de ani buni.

A rămas singur în acel conac, înecat în alcool. Avea datorii imense din cauza partidelor de poker, imediat nebunia îi otrăvise mintea, nu mai era acelaşi Adam. S-a sinucis la doi ani după ce le-a dat afară pe cele două.

(Ah nemernicule ce noroc ai avut, te-aş fi omorât chiar eu. După ce te-aş fi torturat cu zâmbetul pe buze!)

- Dacă vrei să o cauţi pe fetiţă, Charlotte, afla că ea şi mama sa stau într-un apartament ieftin şi sărăcăcios din zonă rău famată a Londrei (Londra de Est), pe Hanbury Street.

- Mulţumesc Rogers, pentru tot. Ia zâmbit Charlotte.

- N-ai pentru ce! Ai grijă fetiţo mulţi golani prin zona aia...

- Oh Rogers, nu mai sunt de mult doar o fată speriată şi fără apărare. Spuse Charlotte chicotind ca o şcolăriţă.

                  Servus boys and girls...sau mai mult girls :)) Da am văzut ce audiență am mai mult ;)

Trecând direct la subiect... se pare că acest capitol a venit mai târziu decât credeam aşa că îmi pare rău.

Vreau să știți că acest capitol nu este în întregime al meu... Meritul pentru povestea lui Sofie îi revine unei persoane foarte dragi mie, eu doar am adaptat-o.

Dacă citeşti asta Casino, vreau să şti că-ţi mulţumesc sii iţi zic...să nu te laşi de scris, faci o treabă minunată ;)