In spatele medalionului

19 2 0
                                    

Dupa ce a plecat Christian,văzând cât este ceasul mi am aruncat lănțișorul in geanta si am plecat spre scoala grăbită.
Aproape de scoala, am simțit o persoana in spatele meu ce părea sa ma fi urmărit de acasă.
Mergând nepăsătoare ma întorc dintr o data si fix când sa i dau una persoanei respective observ ca este Aaron.
-Puteam sa te omor.Nu te mai strecura asa.ii zic eu punându mi mana pe lângă mine
-Stim amândoi ca nu ai fi făcut o.imi răspunde părând încrezător.
Apropo,la mulți ani!
-Nu mi aminti!ii răspund eu continuându mi drumul.
-Punându si ghiozdanul jos, m am împiedicat de el căzând lănțișorul din geanta.
-A trecut un secol, dar iti spun sincer ca la fel de îndemânatica ești.
Stai!Ăla este lănțișorul mamei tale?imi spune  luându l in mana.
-Da, la găsit Christian
-Normal ca a făcut o.
Si întorcănd lănțișorul se uita mirat la mâine spunându mi:
-Ai reușit vreodata sa ti dai seama ce a scris mama ta pe spatele lui?!
-Hm,nu, dar imi aduc aminte ca l a scris când eram foarte mica.
*Când eram mica, un om a venit la noi acasă când eram doar cu mama.Fiind curioasa am stat dupa un perete si vazund o panicata m am speriat si eu.Certandu se cu acel om in fata uși am fugit in spatele ei încercând sa o apar.
  Dupa ce a plecat, mama mea a scria pe spatele medalionului, zicând niște cuvinte in alta limba ținându ma in brațe.*

Secretele Unui VampirUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum