Prolog

97 13 0
                                    

Ma pregateam sa  plec acasa , locul atat de bine cunoscut de mine odata. Locul unde visele si sperantele mele cresteau pe zi ce trece si tot locul unde s-au spulberat. Tot ce mi-a ramas sa fac atunci a fost sa adun ce a ramas si sa trec peste. Stiti cum e sa cresti crezand ca totul este cat se poate de normal?Binele invinge raul la fel ca in povesti?Cuvantul "siguranta" pe care il auzim des va-ti gandit ca poate nu exista?Totul se poate schimba intr-o secunda, o miscare gresita si tot zidul se darama.....eu stiu cum e, dar era doar o iluzie,una in care am fost prinsa asa de bine si cand realitatea m-a lovit din plin, am cazut si nu stiam cum sa ma ridic.Un abis, nimic in jur... doar tu , incercand sa te ridici cand in egala masura ai putea sa ramai acolo, nu simti durerea,dar auzi strigatele celor care au facut la fel si iti dai seama ca viata ta abia acum incepe, la sfarsitul rutinei, la sfarsitul a tot ce iti era cunoscut, persoanele care au fost cu adevarat alaturi de tine te vor sprijini iar scopul se schimba, singura regula este sa ramai in viata.Pusa fata in fata cu necunoscutul, descoperi ca nu esti la fel de puternica cum pari, ca ai nevoie de ajutor, dar cineva ti-l va oferi?

Trezita din gandurile mele de catre  Zack care isi flutura mana in fata mea m-am uitat intrebatoare la el.

-Esti bine ,Angel?

-Da, doar... doar ma gandeam.

-Inteleg, atunci cand esti prinsa in ganduri nu mai esti constienta de ce se intampla in jurul tau.

Surad usor si  inclin capul in semn ca am inteles.Era adevarat atunci cand ma gandeam eram asa de prinsa in ganduri si amintiri ca insasi realitatea devine un vis.

AdrenalineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum