Adrenaline

Capitolul 6

Tatalui meu nu prea pare sa ii placa comportamentulmeu din ultimele zile, pe langa faptul ca a fost anuntat de "disparitia"mea de la detentie a  mai fost si motivul pentru care am ajuns acolo, iar la sfarsitul discutiei m-am ales cu o morala de 1 ora. Niciodata nu l-am sfidat, nici pe el si nici regulile lui care intr-un fel sau altul imi conduceau  viata, iar acum ca o fac e ca si cum as distruge subiectul perfect pe care l-a creat. Niciodata nu m-am gandit ca dupa moartea mamei, el se va schimba radical,dar m-am inselat. Nu mai pot sa fiu fiica perfecta pe care m-am chinuit atat timp sa o joc, pur si simplu simt cu cortina se lasa incet iar eu trebuie sa ies din rol,dar nu cunosc nimic altceva decat replicile invatate pe derost. Stau de o ora in camera mea si un singur gand ma framanta si imi ridica semne de intrebare "Ce se intampla acum?", un ciocanit scurt in usa ma face sa tresar si imi intorc capul instinctiv catre usa, Dante intra inauntru cu pasi apasati, are o statura dreapta,impunatoare,iar expresia lui nu tradeaza nici o emotie.

-Domnisoara Smith, tatal dumneavostra va solicita prezenta in biroul lui in acest moment. rosteste pe un ton formal si ma incrunt.

-O-kay, ce e ineregula cu tine Dante? intreb confuza, in schimb  el pare chiar foarte sigur pe sine si in loc sa imi raspunda ma priveste rece si iese din camera.

***********************************************************************************************

Imi blestem in toate modurile posibile tatal si  slujba lui. Inainte totul era bine cu Dante, ne intelegeam si pentru prima data simt ca cineva vrea sa stea cu mine fara sa schimbe ceva,iar acum tatal meu a stricat totul ca de-obicei. Am simtit mereu ca ceva e ineregula, pleca des de acasa si nu doua-trei zile, ci doua-trei saptamani lasand in urma un nenorocit de bilet. Cobor scarile total paralela cu lumea reala, intru in birou neanuntatasi ma asez pe un scaun privind in gol si asteptand sa termin odata ca sa ma pot intoarce in camera mea.Tata sta cu spatele la mine si mainile impreunate, presupun ca se gandeste profund la ceva si nu m-ar mira sa ma trezesc intr-un  avion catre bunica, care dupa spusele ei e mai indicata in cresterea unui copil.

-Am facut ceva gresit ca sa te razbuni pe mine? rosteste intrebarea pe un ton calm iar eu pufnesc ironic. Ti se pare amuzant,nu? continua cu o tenta de nervozitate.

-Nu ma razbun pe tine, rostesc plictisita.

-Serios? Pentru ca comportamentul tau din ultimele zile imi spune cu totul altceva!Detentie,Angel?Cum ai ajuns aici? imi tipa in fata pierzandu-si cumpatul.

-Nu ma razbun pe tine,spun printre dinti infigandu-mi degetele in marginile scaunului, si am ajuns la detentie pentru ceea ce eu am facut nu pentru ca as fi suparata pe tine.Mai intai ar trebui sa imi pese. tot ce am spus il socheaza si isi mareste ochii de uimire. Pentru cateva secunde ma simteam mandra de mine ca in sfarsit ii tinusem pipt tatei dar ochii i se intuneca si se uita la mine atat de furios incat imi aplec capul sfarsind la fel ca in celelalte dati cand am vrut sa spun ceva.

-Se pare ca nu am fost indeajuns de dur cu tine. Nu-i nimic, de-acum incolo vei veni acasa insotita de Dante si nu vei mai parasi casa. rosteste pe un ton hotarat

-De ce ma urasti atat? soptesc  cu capul plecat sperand sa nu ma auda.

-Fac asta pentru binele tau,Angel.

-Pentru binele meu sau pentru imaginea ta? pufnesc batjocoritor

-Mama ta nu ar fi mandra de tine daca ar vedea ce faci.  

Asta a fost picatura care a umplut paharul. Clipesc des incercand sa scap de lacrimile care ameninta sa cada.

-Nu ar fi mandra nici sa vada in ce te-ai tranformat. ii scuip cuvintele si sar din scaun privindu-l cu ura.

Isi lipeste buzele intr-o linie dreapta si nu mai spune nimic, doar sta acolo si ma priveste. Satula de tot imi sterg lacrimile si imi ridic privirea intalnind-o pe-a lui. 

-Stiu ca ai iubit-o mult,dar razbunandu-te pe mine nu o vei aduce inapoi.

Am iesit  din birou trantind usa in urma mea. Urcand in fuga m-am ciocnit de cineva, o secunda mi-am ridicat privirea inlacrimata spre Dante apoi mi-am continuat drumul.

M-am pus pe pervazul geamului cu capul pe genunchi, lacrimile nu se opreau iar suspinele se auzeau in ecou  spargand linistea. Usa se deschide dar nu mai am destula putere sa imi ridic capul. Doua brate ma inconjoara si imi intredeschid ochii. Dante ma i-a pe sus si ma seaza pe marginea patului.

-Shhhhh, gata, sunt aici!O sa fie bine!  imi sopteste Dante leganandu-ma usor, ii strang marginile tricoului in pumni si imi las capul intr-o parte incercand sa il privesc.

-Am obosit, vocea imi e asa de slaba si tremuranda incat nu stiu daca a auzit, insa imi dau seama ca a facut-o cand un zambet cald ii contureaza buzele.

Dormi, o sa te simti mai bine. Promit ca voi sta lantga tine.

Ma intind pe pat,iar Dante isi pune o mana peste talia mea tragandu-ma cat mai aproape de el.Respiratia lui fierbinte ma arde si simt cum ma saruta usor pe ceafa dupa care somnul ma cuprinde.

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Capitol Necorectat

Am revenit.

Nu stiu cati dintre voi mai cititi cartea sau ati asteptat un capitol nou,dar sper ca o sa va placa.

Ne auzim data viitoare.

P.S. Voi incerca sa postez cat de des pot.