Dansul Inimii

Capitolul 6 Cosmarul

Carolina povesteste 

Visand...

- Nu , nu te rog nu face asta , intoarce avionul ! 

-Imi pare rau furtuna este prea aproape , spune pilotul in timp se concentra spre aparatele din fata lui 

-Nuuu  mama ! 

-Te iubesc draga mea .....

-Nuuu 

Realitate

-Nuu !! tip cu putere ridicandu-ma cu putere din pat cu mii de lacrimii pe obraz

-Ce s-a intamplat? aud vocea lui Adrian in spatele meu 

-Ce naiba se intampla de ce sunt inca la tine acasa ? strig cu putere in timp ce ma ridic in sezut toata transpirata 

-Ai adormit si nu am vrut sa iti stric somnul asa ca te-am lasat sa dormi in continuare 

-Esti un nemernic, tu vrei doar sa profitii de fiecare moment sa ma ranesti  , am spus in timp ce m-am ridicat din pat

-Carolina nu este asa cum crezii tu sincer iti spun nu aveam nici cea mai mica intentie de ati face vreun rau , dar de ce ai tipat si de ce plangi ? ma intreaba acesta cu ingrijorare in voce 

-Asta nu e treaba ta , ticalosule .  am spus cu putere 

Si fara sa mai spun nimic ma ridic din pat si plec cu repeziciune din casa lui .  

Timp de mai multe minute nu ma uit pe unde merg,  nici nu stiu cat e ceasul insa nu vreau sa ajung acasa tot ce vreau este sa ma eliberez. .

Aerul rece ma facea sa tremur , pielea mea era ca de gaina iar incet simteam ca racesc . 

Dupa atata timp acum iar acel vis oribil in care mama mea murea in acel accident de avion a revenit . 

Noapte dupa noape timp de un an de la moartea ei am avut acel insa credeam ca s-a terminat si ca am reusit sa-l uit insa nu este asa dupa atat timp iar revine in mintea mea si nu inteleg de ce .

Ce vrea sa insemne ? De ce  ma tortureaza in continuu si cu ce scop ?

As vrea asa de mult sa pot da timpul inapoi si sa fac cumva ca mama sa nu se urce in acel avion insa este imposibil trecul nu mai poate fi  schimbat insa de ce nu pot sa imi traiesc viata in continuare ? 

As vrea sa mor si eu acum , nu mai suport nimic ! 

-Ah vreau sa mor ! tip cu putere fara sa realizez 

-Eu as zice sa nu iti doresti asa ceva!  se aude dintr-o data vocea lui Adrian din spatele meu care imi aseaza incet o patura pe spate si se aseaza pe banca langa mine .

-Pleaca ! ii spun cu indiferenta fara sa il privesc 

-As putea sa fac asta insa nu vreau si nici nu sunt in stare sa te las in starea asta pe strada , mai ales ca dupa fiecare colt pandesc pericole  , spune acesta in timp ce ma priveste ciudat 

-Nu inteleg ce vrei de la mine ? Uite sunt distrusa ai obtinut ceea ce vroiai , presupun ca esti foarte fericit de ce nu plecii naibii si lasa-ma nabii in pace nu-mi pasa de ce mi s-ar putea intampla !

-Fie daca asta doresti asta primesti . 

Si fara sa mai spun nimic acesta pleaca iar eu cu sufletul distrus am facut cu mana la un taxi care in cateva minute m-a dus acasa, incet am urcat in camera mea insa nu inainte sa scriu un bilet pe care l-am lipit pe usa ca atuncii cand tata va venii sa ma treasca sa merg la scoala sa stie ca pe maine vreau sa stau doar in pat si sa ma calmez dupa o seara de cosmar .