Dansul Inimii

Capitolul 8 Marturisiri

 Adrian pov. 

Stateam in pat si priveam peretii camerei ganditor . 

De cateva zile nu am mai vorbit deloc cu Carolina si un ciudat sentiment patrunde in inima mea , pare ca ceva nu se leaga deloc . Nu mi-o pot scoate din cap pe afurisita aia care nu inceteaza sa ma enerveze si sa ma provoace astfel incat sa inebunesc in curand .

Nu stiu ce sa mai fac in legatura cu aceea scrisoare pe care i-am trimis-o in acea seara , am fost un idiot ca am amenintat-o , nu trebuia sa procedez in acel mod . 

In seara accea cand am vazut-o pe Carolina plangand mi-am dat seama de ce tampit am fost caci tot ce am reusit a fost sa o fac si eu sa sufere si mai mult .

Ea nu merita un asemenea lucru , iar eu ca un mare tampit am fost prea egoist ca sa vad ce simte ea inainte sa actionez . 

Raul este deja facut , timpul inapoi nu il mai pot da iar scrisoare aceea nu va disparea din minteai ei , dar cu toate astea maine seara cand va venii momentul sa danseze ca protagonista si am sa ii arunc un trandafir aceasta isi va da seama de cat rau i-am facut . 

Acei ochii frumosii nu merita sa verse si mai multe lacrimi din auza idiotilor ca mine , sunt un gunoi si stiu ca acum am pierdut-o pentru totdeauna .

Nervos pe mine insumi merg la baie si dupa ce imi fac rutina zilnica imi i-au ghiozdanul si ma indrept catre scoala .

Carolina Pov . 

Razele soarelui patrund in camera prin perdele , cu o fericire ma ridic din pat si zambesc cat de tare pot si ma arunc cu putere pe spate si strang cu putere ochii insa nu imi venea a crede ca visul meu este aproape indeplinit , in seara asta mult asteptata am sa arat intregii lumi cine sunt eu si de ce sunt in stare sa fac  , in seara asta mama am sa dansez pentru tine sa vezii ca in ochii tai iubirea si pasiunea pentru dans asa cum erai tu asa vreau sa fiu si eu. Unde ai ajuns tu acolo vreau sa ajung si eu vreau sa stralucesc ca si tine . 

Dansul este o parte din mine si nu pot renunta la el , prin el imi exprim fericirea si supararea este totul pentru mine ! 

Cu un mare entuziasm ma ridic din pat si zambesc soarelui ca o fetita mica dupa care fac un dus lung iar cu pasi marunti merg catre dulap  de unde scot o rochita inflorata cu dantela asortata cu o curea sub sani si o pereche de balerini cu imprimeu floral , parul lung il las liber pe spate si fara machiaj mai zambesc o data plina de viata dupa care imi i-au geanta de pe canapea si pornesc spre scoala . 

Drumul nu fusese foarte lung iar in mai putin de zece minute ajung in curtea scolii unde ii privesc pe totii zambitoare iar o data intrand in hlorile scoli il vad pe Adrian stand langa dulapul lui alaturi de cativa prieteni . 

Luand o gura mare de aer ma indrept catre el si o data ajunsa in fata lui acesta ma priveste ciudat dupa care ii spun incet :

-As putea sa vorbesc putin cu tine ?

Acesta ma priveste surprins fara sa stie cum sa reactioneze doar da din ca dupa care mergem catre curtea scoli si ne asezam pe o banca . 

-Ei bine ?

-As vrea sa imi cer scuze ...

-Poftim !?  ma intreaba acesta surprins de cuvintele mele .

-Da , in aceea seara am fost nedreapta cu mine cand tu tot ce vroiai era sa ma ajuti si sa sa stai langa mine eu te-am tratat urat si nu a fost bine ceea ce am facut si imi cer scuze .

-Carolina eu ..

-Nu trebuie sa mai spui nimic , sper doar sa ramanem prieteni 

-Si eu imi cer scuze .

-Pentru ce ?

-Pentru tot , stiu cam am fost un nemernic si ca ma vei detesta insa vreau sa stii ca totul a fost o idiotenie la care nu m-am gandit si ai dreptate cand imi spuneai ca sunt un egoist de asta iti cer mi de scuze . 

-Nu inteleg , de ce trebuie sa te iert ?

-Vei intelege curand , insa cum stiu ca nu vrei mai vrea sa stii nimic de mine as vrea sa profit acum sa faca asta ! 

Si dintr-o data acesta se apropie de mine si imi pune mana pe fata iar lasandu-ma cuprinsa de moment imi inchid ochii si dintr-o buzele lui fierbinti le ating pe ale mele transformand totul intr-un sarut dulce . 

Timp ce cateva seecunde doar l-am privit fara sa pot spune nimic dupa care m-am uitat in ochii lui puteam sa vad un regret dar nu intelegeam de ce . 

-Adrian...

-Stiu ca sunt un nemernic, insa sunt un nemernic indragostit de tine , jur ca nu stiu ce mi-ai facut insa din prima zi mi-ai schimbat viata , am ajuns sa inebunesc gandindu-ma ca nu te pot avea , iarta-ma ,  ah Carolina iarta-ma !

Ii priveam durerea din ochii insa nu intelegeam nimic dar in inima mea era o caldura ciudata , iar prin stomac simteam cum zburau mi de fluturasi si fara sa realizez m-am apropiat de el si l-am sarutat pe buze . 

-Carolina ...

-Nu trebuie sa spui nimic , este destul ceea ce simti , iar daca mi-ai facut rau te iert . 

-Nu , nu ma poti ierta ! Nu te merit , iarta-ma mai bine continuati viata alaturi de un baiat care sa te merite nu ca mine , desii ma doare sa spun asta adio frumoaso ! 

Si fara sa mai spun nimic acesta pleaca de langa mine si o lacrima mi se scurge pe obraz dupa care merg acasa trista , si intrand in camera mea las mii de lacrimi sa imi inunde ochii. 

Uite ca revin cu un nou capitol dupa multe zile, as vrea sa va spun ca ne apropiem de final redepe , sper ca va placut acest capitol iar maine sau poimaine am sa revin cu altul :)