She don't like the lights [Justin Bieber]

Capitolul 21

Luni, o noua zi in care trebuie sa fiu la minunatul liceu. Seara trecuta m-am simtit foarte bine chiar si in compania Emmei care nu pare sa fie cum credeam. Ciudat, foarte ciudat. Poate s-a purtat in felul ala doar pentru ca mai erau si ceilalti sau pentru ca Niall sa nu-i cunosca adevaratul comportament. Stiu sigur ca o sa aflu astazi ce se intampla…

Justin a vrut sa ma conduca el la scoala , dar i-am spus sa stea acasa si sa se odihneasca. Sigur e extenuat dupa toata saptamana trecuta, nu vreau sa-l mai stresez si eu.

Ajung la liceu dupa nu prea marea distanta si o vad pe Andreea ca il saruta pe Zayn ca mai apoi el sa se urce in masina si sa plece. Probabil el a adus-o si de-asta nu mi-a spus sa mergem impreuna. Ii fac cu mana si aleg spre ea imbratisand-o.

-Neata, zambesc eu.

-Buna dimineata! Imi pare rau ca nu te-am anuntat ca o sa ma aduca Zayn azi, se scuza ea cu o voce calda.

-Stai linistita, nu ma supar doar din atat.

-Bine, atunci sa mergem. Eu am istorie si ma enerveaza profa la maxim, ne-a dat vreo zece pagini de invatat, se pange imitand o fata de catelus plouat.

-Mie imi spui? Noroc ca eu nu o am azi.

Fiecare o ia catre clasa unde se vor desfasura orele. Ma enerveaza la culme ca nu prea avem ore impreuna, dar de-asta exista pauza.

Intru in sala si e destul de libera, pana acum nu am vazut vreun chip care sa ma irite. Ma asez in ultima banca de la geam in liniste. Azi nu am chef de ore si de tot ce tine de ele. Poate in felul asta o sa ma lase sa gandesc in liniste fara sa ma mai deranjeze cu intrebarile ei stupide legate de chimie. Privesc in gol spre elevi din cutea scolii care pareau fericiti, unii radeau , altii se tineau in brate… De ce eu nu pot fi feircita pe deplin? De ce au trebuit sa apara ei si sa strice tot? Era minunat pana acum…

Ganditoare , abia imi dau seama ca cineva se asezase langa mine. Imi intorc privirea si il zaresc pe Robby cu zambetul lui pervers pe fata.

-Ce vrei? Il intreb sec.

-Pe tine, raspunde rapid fara sa stea prea mult pe ganduri.

-O ai pe Selena acum. Te poti duce la ea, ii spun aruncandu-mi din nou privirea pe fereastra.

-Geloasa cumva? Ma intreaba ranjind cu subintelesuri.

-Eu? Pe ea? Glumesti, pufnesc in ras intorcandu-ma din nou catre el.

-Si atunci? Spune pe un ton intrebator parca mancandu-ma din priviri.

-Si atunci nimic. Nu am chef de tine acum, incerc sa-l ignor.

-Tu nu ai, dar eu am.

Minunat! Cum o fi ajuns din nou pe capul meu nu pot sa stiu, dar trebuia sa ma astept sa apara azi prin peisaj.

-Si ce propui? Il intreb indiferenta.

-In primul rand sa nu mai fii asa de rea cu mine, nu vreau sa-ti fac rau.

-Si vrei sa te cred? Spune-mi! Chiar vrei sa-ti cred minciunile? M-am saturat! Nici nu stiu ce dracu cauti aici! Nu inteleg, cu ce ti-am gresit incat sa te razbuni pe mine in felul asta. Doar stii ca… Doar stii ca ce simt pentru tine e ceva special. De ce vrei sa ma chinui asa? Il intreb, nervii mei facandu-si aparitia.

Stiam ca o sa cedez si o sa-i spun intr-un final. Asa fac mereu…

-Da? Uite ca nici eu nu te cred. Cum iti permiti sa vorbesti ca si cum as fi fost marea ta iubire din trecut cand nici macar nu ai dat doi bani pe mine si m-ai inselat cu cel mai bun prieten? Tipa la mine, vena incordandu-i-se.