She don't like the lights [Justin Bieber]

Capitolul 18

*Din perspectiva Annei*

Nu isi imagineaza cata nevoie aveam de o imbratisare ca a lui. Nici macar nu stie cat de mult il iubesc…inca. Nici nu isi da seama ce inseamna pentru mine.

Lacrimile nu inceteaza sa apara pe fata mea. Toti sunt aici. Au aflat cu toti ce ascundeam. Nu stiu ce fel de coincidenta a fost asta , dar m-a lasat fara niciun fel de raspuns asupra ei. Cine s-ar fi gandit ca imi voi revedea sora si fostul iubit intr-o asemenea circumstanta? Cred ca nimeni. O sa fiu nevoita sa le dau si mai multe explicatii decat le-au fost date tuturor. Abia acum realizez cat de dureros a fost pentru familia mea sa asimileze o asemenea veste, ca fata lor a murit, cand defapt eu eram bine merci cu Harry aici. Bine, asta nu pentru mult timp. Ce a fost in capul meu sa fac asta? Puteam pur si simplu sa le spun ca vreau sa fiu cu el, chiar daca si aceasta varianta era destul de grea pentru ei. Se vede clar din asta ca eram doar un copil, un copil cu sentimente totusi. Daca nu stiati pana acum, asta poate face dragostea dintr-un om, sa te conduca spre cele mai traznite si nebunesti lucruri, atat frumoase cat si urate. Povestea vietii mele e una complicata chiar si pentru mine.

-Anna, linisteste-te! Si tu Andreea te rog sa nu mai spui nimic, a fost de ajuns. Abia acum imi dau seama cat de greu ti-a fost sa-mi vorbesti despre asta si de ce tot evitai subiectul. Te inteleg. Cum tu ai fost acolo pentru mine asa sunt si eu aici pentru tine! Ai incredere Anna, totul va fi bine! imi spune Diana zambind, asezandu-se in genuchi in fata mea.

-M-multumesc, reusesc sa soptesc printre miile de lacrimi.

Pot totusi sa zaresc o urma de regret in ochii Andreei pentru ce a spus. Ochii ii sunt usor umezi din cauza lacrimilor care sunt cu greu oprite. Eu stiu ca inca ma iubeste ca pe sora ei dupa tot ce am facut. Mereu imi apar imaginile si cuvintele ei din acea seara. M-a implorat sa nu plec. M-a implorat sa nu le fac asta parintilor nostri, mai ales ca ziua urmatoare trebuia sa implinesc 18 ani. Da, chiar de ziua mea au aflat ca eu am murit. Ceea ce ea nu stie e ca am avut intr-adevar un accident in acea noapte din care am reusit sa scap si asa mi-a venit ideea copilareasca sa spun ca am murit. Ea doar a banuit ca aveam asta in cap de la inceput, dar nu era adevarat. Avea doar  14 ani, nu stia prea multe. O mare vina a evadarii mele erau nenumaratele certuri pe care parintii mei le aveau , insa Andreea nu realiza. Nu stia ce se intampla cu adevarat cu parintii nostri. Viata mea a fost un dezastru. Nu stiu daca voi mai putea repara vreodata ce am facut cu mintea asta de copil prost.

Andreea iese alergand din bucatarie , iar Zayn o urmeaza. Ma bucur pentru ea ca l-a intalnit. E un baiat minunat. Doar el ii poate oferi protectia si dragostea de care are nevoie in clipe ca astea si nu numai.

Inca stau nemiscata in bratele lui Harry. In orice caz reactia lui m-a surprins foarte mult, nu ma asteptam sa faca asta, cel putin de fata cu toti. Ii multumesc sincer!

-Nu trebuie sa spui nimic, sunt aici acum! Imi pare rau, sopteste Harry din nou.

De ce simt ca aceste cuvinte chiar sunt spuse din suflet? De ce simt ca el inca mai tine la mine? De ce simt asta? , intreaba mintea mea.

-E ok…putem sa-i lasam singuri.

Diana doar aproba la spusele lui Justin si iese din camera fara niciun fel de zgomot.