Capitolul 13

21 4 2
                                    

***

Am luat cartile din dulap si am indreptat pasul spre clasa de chimie. Aveam azi lucrare de laborator. Lectia a dus-o o fata de la universitate, pentru ca are practica si o face la liceul nostru timp de o saptamana. Am intarziat cu vreo 5 minute la ora asa ca nu am reusit sa vin la momentul cand s-a prezentat clasei dar n-am acordat atentie acestui fapt. Colega mea stranie stia chimia la perfectie... ca si toate celelalte obiecte, dar conteaza faptul ca lucrarile de laborator i se dadeau ei, eu doar urmaream ciudateniile care ea le facea. Ziceam sa ma schimb in banca cu Alexia, dar n-am mai apucat. Am auzit cum o numeau "domnisoara Clark" pe fata care petrecea ora cu noi azi asa ca acum pot sa cer voie sa ies.

-Domnisoara Clark? pot sa ies?

-Tu pierzi timpul din lucrare, nu eu. Ce are de-i asa revoltata? 

-Lucrarea noastra este gata. Asta ar fi straniu daca as sta singura in banca, dar am o nesanatoasa colega care face lucrarile de laborator in jumatate de lectie si apoi le repet de vreo 2 ori sa vada care-i procentul de eroare a factorului uman. Asta-i prima fraza care mi-a zis-o la primul laborator. Ciudata al naibii! 

-Atunci poti sa iesi, acum liber poti citi indiferenta din glasul ei. Si asta e ciudata! Toti in scoala asta-s ciudati. 

Am iesit din clasa si imediat am dat ochii cu Adam, care statea asezat pe scari.

-Ce faci? m-am apropiat de el.

-Stau asezat pe scari. A spus plictisit si cu mici intreruperi, invartindu-si parul in jurul degetului aratator.

Poate n-are chef de vorba? Nu i-am mai raspuns si m-am pornit spre baie.

-Stai! Unde pleci?

-Pana la baie, am spus cu o expresie incruntata.

-Te intorci dupa aia aici?

-Ok. 

Am intrat in baia scolii si am intalnit-o acolo pe Clark, nu-mi place sa-i zic domnisoara. 

-Ai zis ca pleci pana la baie, demult trebuia sa ajungi aici.

-Si de asta ai hotarat sa mergi sa verifici am ajuns sau nu?

-De cand am trecut la "tu"?

-Sunt increzuta ca ai vreo 21 si...

-Asta nu conteaza, m-a intrerupt cu un strigat, batand din picior, sunt profesoara ta azi si trebuie sa ma respecti. Ce dracu are si asta? Am iesit din baie fara sa-i acord atentie si m-am indreptat spre Adam. Clark a iesit cand deja eram asezata langa el pe scari. I-a aruncat o privire urata lui Adam si a strigat catre mine:

-Imi pare ca merge ora acum, nu vrei sa mergi la ea?

-Auzi Amber, ajunge sa strigi la toata lumea si sa le strici dispozitia la toti din jurul tau. Mie imi pare ca esti obligata sa fii in alt loc acum, asa ca fii buna si continuati ora. 

-Repede ai coborat de la fete de 22 la cele de 16, a pufnit si s-a intors cu spatele la noi.

Adam a lovit intr-un dulap, care a primit o botitura. Am intrat intr-o transa in care analizam spusele lui Adam cand mi-a povestit despre Amber. Amber cu care a fost 3 ani impreuna. Acum am inteles ca asta este ea. Nu-mi vine sa cred. Recunosc, e extrem de frumoasa si atragatoare, dar nu stiu cum te poti indragosti in asa caracter de scorpie. Baieti sunt stranii cand vine vorba de fete. 

-Hai sa mergem, m-a intrerupt Adam din ganduri.

-Ce? Unde?! 

-Nu stiu inca, hotaram pe drum.

-Adam nu pot sa merg cu tine. Am ora si trebuie sa ma intorc in clasa. Am si toate lucrurile acolo.

-Nu vreau sa stai prin preajma ei.

-De ce? E o prostie Adam, am inceput sa strigam si sa ne certam.

-Pentru ca nu vreau, ce nu intelegi?

-Nu sunt marioneta ta sa fac ce vrei tu! galagia care o produceam noi a acoperit-o sunetul la pauza. Elevii ies din cabinete si coridorul se face aglomerat in cateva secunde. Adam a mers grabit spre clasa mea de chimie, iar eu l-am urmat imediat. 

-Opreste-te! l-am tras inapoi de mana.

-Iti i-au lucrurile si ma intorc.

-Calmeaza-te, am pus mana pe pieptul sau si am simtit bataile accelerate ale inimii lui. -Adam, pot sa o fac singura, nu sunt copil mic si n-am nevoie de un babysitter. Mi-a zambit si a acceptat sa ma astepte in coridor. Am intrat in clasa si am strans cat de repede am putut lucrurile in geanta si am iesit fara sa mai astept sa-mi zica ceva Amber.

Am pornit spre parcarea scolii pentru ca in acea directie ma tragea Adam. Ne-am asezat in masina lui si am pornit. 



Mi-e frica sa iubescUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum