Mi-e frica sa iubesc

Capitolul 23: Razboi intre ratiune si sentimente

Pregatiti-va! Acest capitol o sa fie lung :*

***

Sunt in parcarea scolii. Vantul rece imi strabate corpul, iar fumul de tigara imi invadeaza plamanii. Asta e mijlocul prin care umplu golul din mine. 

In fata mea, apare baiatul a cui nume as vrea sa-l uit. Ne privim fix in ochi fara a spune ceva.

-Ce faci? sparge el linistea.

-Nu vezi? raspund sec.

-Da-mi inca o sansa, te rog!

-De ce naiba sa-ti dau o sansa? Pentru ce iti trebuie tie asta? Eram fericita pana cand n-ai aparut tu in viata mea! Si acum imi ceri inca o sansa? Uite cate curve imbla dupa curul tau, ce mai cauti atunci?

-Nu stiu, Katherine! striga la mine. Nu stiu ce pot sa fac cu dorinta de a te saruta, de a sta cu tine ore intregi vorbind si pierzandu-ma in ochii tai. 

Am dat ochii in jos dezinteresata. Nu mai am ce vorbi cu el. Mi-a luat fata in palmele sale si imediat l-am impins, parasind parcarea. Lacrimi amare si-au facut aparitia pe obrajii mei reci. Pentru prima data plang din cauza unui nemernic. Imediat, masina lui Adam s-a parcat in fata mea. Mi-a deschis usa din fata si nu stiu de ce dar am urcat. Poate inca sper sa avem o discutie normala. 

-Te duc acasa.

S-au dus pe dracu sperantele mele, m-am urcat in masina lui si am rabdat atata timp sa scoata macar un cuvant ca la sfarsit sa aud ca ma duce acasa? Prostie! 

-Si...vin seara sa te iau.

-Ce?!

-Vin sa te iau seara.

-Nu Adam, nu vii! 

-Nu te incapatana, vin sa te iau la 7, a zis autoritar. Si zi-le parintilor ca ramai la Lexy.

Am iesit ingamfata din masina lui, lasandu-l fara raspuns. Am urcat la mine in camera sa-mi strang repede lucrurile de care am nevoie. Cartile pentru maine n-au de unde sa incapa si ele asa ca am luat doar caietul la matematica si fizica. In rest am pus peria de dinti, cate ceva din machiaj si pijamaua neagra formata dintr-un maiou si pantaloni scurti din matase . Mi-am facut temele ca cam demult nu m-am preocupat de asta, apoi am facut un dus rapid si mi-am aranjat parul castaniu deschis de lungime medie. Am imbracat blugi albastri cu talie medie si un pulover bej care imi ajungea pana peste buric si totusi era calduros. Am primit un mesaj cu "te astept jos". 

-Tati, inchide usa, plec la Alexia pe noapte! 

-Ai grija!

-Stai putin, unde pleci? striga mama repezindu-se la mine.

-Haide, Caroline, nu mai iese fata noastra pe nicaieri, las-o sa plece la Alexia, mi-a facut tata din ochi.

-Ok! Sa fiti atente! ma previne mama.

Cum sa face ca am o relatie mai libera cu tata decat cu mama? Adica cred ca mi-ar fi mai usor sa ma deschis tatei decat mamei. 

-V-am pupat! 

-Si nooi! zic concomitent.

Am ajuns pana la casa vecinilor din stanga, unde ma astepta Adam. Ca deobicei arata bine, parul lui aranjat in mod rebel si geaca aia de piele il definesc pe deplin. Am urcat in masina si am pornit intr-o directie necunoscuta mie. Mergem de mai bine o ora si nu mai suntem in raza orasului. In fata noastra apar munti si copaci inalti. Simt mirosul de ocean si o briza usoara care imi gadila fata prin geamul intredeschis a masinii. Am zambit instantaneu cand am inteles ca suntem langa ocean. Ne-am oprit in fata unei case micute cu doua etaje, formidabil de frumoasa, realizata in stil modern.