Mi-e frica sa iubesc

Capitolul 19: Chimista drogata

***
Marti, 07:27
6 apele nepreluate: Alexia

La dracu! Intarzii la scoala. M-am repezit in baie. Facand rutina mi-a trecut gandul la seara de ieri. Mi-a trezit multe emotii de care nu a mai avut parte, dar pareau atat de familiare pentru universul meu. Am aplicat doar fard pentru sprancene si am apelat-o grabit pe Alexia.

-Neata!

-N-am cand sa povestesc! Trebuie sa vii la scoala urgent, vocea ei era inspaimantata.

La a doua linie:

-Buna dimimeata, soare, vocea somnoroasa si ragusita a lui Adam m-a calmat.

-Buna dimineata! Adam scuze, nu pot vorbi, trebuie sa merg la scoala.

-Nu poti pleca la scoala, am avut o intelegere, m-a mustrat.

-La dracu de intelegere, s-a intamplat ceva!

-Ce ai patit? intreaba ingrijorat.

-Inca nu stiu, iam inchis apelul si am plecat in bucatarie sa beau ceaiul deja facut de mama.

-Neata, de ce nu m-ai trezit??am intrebat-o agitata.

-Am adormit si eu! Perfect, in schimb ea era imbracata, machiata si gata de plecare. Mai rapida ca masina timpului.

Eram imbracata in prima ce mi-a nimerit sub mana. Blugi albastri si o camasa de culoarea cerului, transparenta. Am iesit rapid din casa, in fata careia ma astepta taxiul. La 8:12 am ajuns in fata scolii. Nici un semn de viata. Am apelat-o pe Alexia, care a raspuns printre lacrimi si sughit:

-Trebuie sa ma ajuti sa o scoatem de aici, sunt la parcare.

Am fugit cat de repede am putut pana privirea mi-a fost izbita de Amber in bratele Alexiei...fara suflare.

-Lex?! Cum dracu? Ce s-a intamplat aici? am tipat nervoasa si speriata catre blonda ratacita.

-Nu stiu cum sa comunic cu persoanele fara cunostita, a zis ironic, doar eram in spatele ei si parca i-au taiat picioarele ca s-a prabusit pe asfaltul dur.

M-am apropiat de Amber, ridicandu-i pleoapele. Erau de o culoare galbuie, bolnavicioasa, limba ii era uscata ca un desert si mainile ii tremurau incet. E drogata? Fara sa stau mult pe ganduri, l-am apelat pe Adam.

-Adam?

-Sunt aproape, nu m-a lasat sa termin.

In 2 minute s-a auzit frana puternica a unei masini. Masinii lui Adam. A inchis furios usa masinii si s-a indreptat inspre noi. Avea pumnii stransi si o fata agitata.
N-a zis nici un cuvant, a ridicat-o in brate pe Amber si a pus-o pe bancheta din spate. Alexia m-a imbratisat, eu atintindu-mi privirea spre Adam.

-Ce faci, vii? Trebuie sa o ducem la spital, mi-a spus Adam.

-Sa nu scoti nici un cuvant despre asta, Lex, i s-a adresat Adam.

Am fugit spre masina lui, punandu-mi grabita centura. Mergem de mai bine 20 de minute. Nu mai suport linistea asta.

-Adam, e drogata?

-Nu, dar are nevoie de asta.

-Poftim? intreb incruntandu-ma.

-E dependenta de droguri, Katherine.

-Ah! Am expirat ironic. Si anume de asta o ducem la spital? Sa o drogheze medicii? Putem sa trecem pe la mama, poate se ofera ea, strig la Adam.

-Mai copile, calmeaza-te.

Asta e, sunt doar un copil in ochii sai. Am ajuns in fata unui spital mic departe de aglomeratia orasului. Adam a luat in brate trupul linistit a fetei si a intrat cu ea direct intr-un salon de parca ar fi stiut imprejurimile. A scos din sertar o seringa cu un lichid transparent si i l-a introdus in vena. Mana ii era plina de intepaturi de seringa, cu mici cercuri violete-galbui care le inconjurau. Doamne! Ce se intampla?!
Adam m-a tras de mana din salon, incuindu-l.

-Opreste-te si explica-mi.

A evitat sa-mi dea un raspuns. Ne-am asezat in masina, de data asta m-am pus eu pe bancheta din spate. Am ajuns in fata casei sale.

-De ce mergem din nou la tine? Vreau acasa!

-Vreau doar sa vorbim. Nu ma fortez sa-i raspund, doar ii urmez pasii. Intru in casa lui, trantindu-ma pe patul sau moale.

-Ai promis ca imi vei zice adevarul, i-am reprosat dezamagita.

Mi-a inlaturat firele de par ce-mi acopereau ochii. S-a asezat alaturi,a scos un oftat scurt.

-Amber e dependenta de droguri...deja de mult timp. Spitalul in care am adus-o este proprietatea ei. Aici isi primeste doza zilnica. Nu degeaba e superactiva mereu. Lucreaza in domeniul medicinei, de asta e si chimista la orele voastre. Il priveam socata, pentru ca din spusele sale de mai inainte, imi parea o femeie desteapta, dar femeile destepte n-ar face una ca asta. Acum, este inconstienta, dar drogul introdus o va readuce la normal, continua Adam.

-Cum a rezistat luna care a petrecuta in spital, chit ca era in depresie?

-Ii picuram eu primele 2 zile, apoi am disparut de langa ea, nu vroia sa ma vada si nu stiu cine a continuat sa o faca, dar nu mai era sa iasa din coma daca organismul ramanea secat de droguri.

Il priveam tacuta si puteam sa observ indiferenta in vorbele lui. Mi-a mangaiat usor coapsa si s-a apropiat de buzele mele, respiratia sa calda izbindu-se pe piele mea.

-Hai sa-ti fac o cafea, a spus dulce.

S-a ridicat de pe canapea, iar eu mi-am intins picioarele pe aceasta. Este ora 10:05 ceea ce inseamna ca am ora de engleza, urmatoarea incepe in jumate de ora si e matematica, de la care nu vreau sa lipsesc. Am baut cafeaua alaturi de Adam, uitand complet de ce i s-a intamplat "chimistei drogate".

-Adam, tu pe la scoala cand mai treci?

-Oh!! N-am deloc chef de ea.

-Trebuie sa mergem, am matematica.

-Nuu, s-a smiorcait si m-a tras mai aproape de el sarutandu-ma pe obraz.

-Daa! Nu se discuta. Mergem la scoala.

Am ajuns la timp. Drumurile noastre s-au despartit pe coridorul lung al scolii. Am intrat in clasa de matematica, asezandu-ma cuminte in banca mea. Deschid manualul si folosesc toata pauza de 20 de minute sa-mi fac tema. Pe langa serile dansate cu Adam ar mai trebui sa fac si teme.

-Buna ziua, a intrat dnul Martinez in clasa. I-am intalnit ochii ciocolatii si buzele arcuite intr-un zambet. I-am mimat un "buna", zambindu-i.

Ies la tabla sa rezolv un sistem de ecuatii cand usa clasei se izbeste de perete si intra Alexia. Ochii ii sunt rataciti si vocea tremurata.

-Iertati-ma, zice cu jumate de glas.

-Treci la loc, ii ordona profesorul.

        Oameeeni, va place cartea?
        Vreau parerile voastre in comentarii :*