Mi-e frica sa iubesc

Capitolul 1: Un nou inceput

Aveam doar 16 ani cand totul s-a inceput. M-am mutat cu familia in alta tara pentru ca tatei i s-a oferit ocazia sa lucreze in domeniul artei, ceea ce mereu il entuziasma. Azi avem 2 luni jumate de cand stam in Los Angeles, California. Nu pot sa zic ca m-am acomodat deja, dar am observat cat de fericiti si impliniti sunt parintii mei acum asa ca o sa depun staruita maxima sa-i vad asa in continuare. E un oras extrem de mare si frumos in care n-ai cum sa nu te indragostesti, problema e ca asta e orasul teatrului, jocului, asta ma face sa cred ca toti oamenii pe care-i intalnesc in calea mea sunt falsi. Adica doar vor sa para ceea ce nu sunt si asta ma baga intr-o stare confunda. Chiar nu inteleg de ce imi zambesti? Asta esti tu? Un om deschis si prietenos sau doar imi arati zambetul fals ca sa te vad asa cum ai vrea sa fii si nu esti? Argh! Poate sunt prea naiva sau caut problema unde ea pur si simplu nu este? Dar totusi e greu pentru mine, o schimbare radicala, alta tara, alti oameni, urmeaza sa am si o alta scoala (la ce chiar nu-mi sta gandul acum). Toate deodata si nu stiu ce sa mai cred in asemenea situatii. Nu am fost deprinsa sa primesc ceva nou in viata mea avand un volum atat de mare.

Eu si fratele meu Drake ne-am apropiat mai mult de cand ne-am mutat. Are 20 de ani, mai mare ca mine cu 4 ani. Nu e o diferenta atat de mare intre noi si totusi inainte nu ne impacam deloc, mereu ne certam de la nimicuri. In schimb acum petrecem mai mult timp impreuna si chiar am aflat multe lucruri surprinzatoare de care n-aveam nici cea mai mica idee. Daca inainte de a ne schimba casa ma rugai sa-l descriu pe fratele meu, cred ca as spune ca e un idiot care niciodata nu ma intelege si nici macar nu vrea s-o faca. Acum am inteles ca este un barbat matur care gandeste nici pe departe ca unii baieti de varsta lui. Pasii lui sunt calculati si bine ganditi. Sunt sigura ca ma pot baza pe el orice n-ar fi si el ma va sustine. Ma mira faptul cat e de intelept. Este intotdeauna ferm in ceea ce face si zice. Am multe de invatat de la el. Ceea ce tine de imaginea fizica: este inalt, blond, ochii albastri si corpul bine facut. Fiecare om are neajunsurile sale si Drake este unu din acesti oameni. Nu era mereu sincer. Existau momente cand ma indoiam daca zice adevarul, acum pare a fi mai deschis si mai sincer. Avea o problema in copilarie care nu-i dadea pace pana ultima jumatate de an. Prietenul lui cel mai bun Oliver a decedat intr-un accident rutier acum 6 ani . De atunci Drake era inchis in sine, nu vroia sa vorbeasca cu nimeni. Totusi mutarea noastra in California ne-a facut mai fericiti. Plecand din Liverpool am lasat acolo toate problemele. Acum avem sansa sa incepem de la inceput.

***

Maine e luni si parintii pleaca la serviciu asa ca Drake a propus sa mergem in oras.

-Katherine, da-mi te rog cheile de la masina. Sunt pe masuta din living! imi striga fratele meu uituc.

Luand in consideratie ca e 10:30am hotarat sa mergem sa luam micul dejun intr-o cafenea. Spre fericirea noastra erau putini oameni. Ne-am asezat la masa si am comandat doua latte-uri si doua "French toast-uri". Intre timp, cat asteptam comanda,Drake, afisand un zambet dulce, ma intreaba:

-Katherine, ce vrei de ziua ta?

-Drake mai avem o luna pana atunci. Nu te grabi.

-Vreau sa-ti daruiesc ceva ce o sa-ti placa.

-Mereu te-ai descurcat cu asta.

-Ok, fie.

A venit chelnerul si a adus toate bunatatile pe care le-am comandat. Am chicotit cand am vazut ochii lui Drake care priveau cu atata lacomie la farfuria cu toast-ul lui. Am terminat sa mancam si am iesit din cafenea, pornind spre alta destinatie.

-Drake, unde mergem?

-Vreau sa-ti arat un loc incredibil de frumos. Am fost acolo saptamana trecuta. Eram singur, dar acum am inteles ca trebuie sa impart fericirea asta cu tine. Pun pariu ca nu o sa vrei sa plecam de acolo!