Mi-e frica sa iubesc

Capitolul 17: Vei fi a mea!

Ne astepta un Mercedes Gelangewagen. Din aceasta a iesit un barbat masiv imbracat intr-un costum' care-i adauga farmecul sau aparte. Mi-a deschis usa si m-a ajutat sa intru in masina. Imi place tipul. Adam s-a asezat langa mine, iar Teo a luat loc in fata, langa sofer, pentru ca presupun ca e soferul lor.

-Cum te numesti? s-a adresat catre mine.

-Karherine!

-Eu sunt Johnatan! Incantat de cunostinta Katherine! Apropo ai un nume frumos, a spus gingas.

-Multumesc, si eu sunt incantata.

-Frate vezi ca e a mea, a spus serios Adam.

-Stie si ea despre asta? a zis sarcastic si am ras cu pofta impreuna cu Teo.

-Deja da! A zis si l-am impins usor in umar.

-Nu sunt a ta, am zis ca sa ma auda doar el.

-Vei fi!

-Nu fi asa increzut! Apropo, vroiam sa te intreb, de unde stii rusa?

-M-am nascut in Rusia si o vorbeam pana la 6 ani. Locuiesc in LA de la 4 ani, dar cu parintii vorbeam doar in limba rusa. Apoi am inceput scoala aici si am uitat complet de rusa.

-Inseamna ca cumparatorii sunt si ei din Rusia?

-Astia da.

-Si de ce le trebuiesc arme azi?

-Nu vreau sa te incarc cu toata informatia intr-o zi. A facut o pauza lunga...Stii de ce mi-e frica?

-Nu stiam ca pentru tine exista cuvantul "frica".

-Mi-e frica sa nu te indepartez de langa mine, daca o sa-ti zic cui vand arme.

-Am inteles eu ca nu ducem cutite bucatarilor! Dar vreau sa stiu adevarul.

-Promit ca o sa-l afli.

Am ajuns la destinatie. Ne aflam pe o trasa enorma inconjurata prin parti de padure. Nu e nici un magazin, nici o casa, nimic imprejurul nostru, cum au stabilit locul de intalnire? Idee nu am. Nici n-am observat drumul pe care l-am parcurs, dar sunt increzuta ca suntem inafara orasului. Am auzit motorul unei masinicare se apropia de noi din spate. Adam m-a pozitionat in spatele lui si m-a acoperit ca un protector adevarat. In fata noastra a iesit Johnatan. Din masina neagra , care s-a parcat deja langa noi au iesit la fel 3 barbati. Toti imbracati in negru din cap pana-n picioare. Johnatan a dat mana cu unul dintre ei, care parea sa fie "boss-ul" celorlalti doi.

-Где мое оружие? glasut sau gretos mi-a zgariat timpanele. Johnatan le-a facut semn baietilor ca pot sa se apropie.

-Не торопить, Роман, ты знаешь какой у нас был договор. A rasunat vocea dura a lui Adam.

-Я не отдам деньги пока не увижу товар. A spus autoritar domnul, care am inteles ca se numeste Roman.

S-au uitat unul la altul ca doi luptatori, care analizeaza inainte se atace. Adam si Roman s-au apropiat fiecare de masinile sale si amandoi au luat doua genti. Presupun ca in una erau cutitele, in alta banii. Logic ca asa si este. Au facut schimb de genti, verificandu-le continutul, fara sa mai zica ceva.

-Приятно было с вами поработать. A spus tipul care nu-mi placea deloc. Apoi s-au asezat in masina si au plecat cu viteza vantului. Adam, Teo si Johnatan au batut palmele, iar eu am fost ridicata in aer. Adam m-a tinea strans in brate, scufundandu-si capul in gatul meu. Tensiunea care o simteam cand barbatii duceau dialogul a disparut, baietii fiind relaxati acum. Ne-am urcat si noi in masina si am parasit locul si asa singuratic.

-Johnatan, ne duci te rog pana la mine.

M-am asezat pe canapeua moale din living-ul lui Adam si sorbeam cu placere cafeaua amaruie, Adam urmandu-mi pasii. M-am uitat lung in ochii lui si mi-am muscat usor buza de jos. Adam si-a trecut degetul mare peste buza mea muscata si a soptit cu ochii intredeschisi:

-Te-am rugat sa nu mai faci asta, vocea ii tremura de emotii.

Si-a lipit buzele peste de ale mele, framantandu-le cu grija. Acesta este sarut pe care mi-l doream. Acum e diferit, il vrem amandoi. Sarut plin de pasiune si dorinta. Imi infig degetele in parul sau ciufulit si il trag mai aproape de mine, dupa ce scoate un geamat de placere. A tras usor buza mea superioara, eu incepand sa ard de placere.

-Esti atat de dulce, a zis sacadat. A coborat lent spre gatul meu, trecandu-si limba peste el. De ce asa moment senzual trebuie sa strice un apel? Am vazut un numar necunoscut pe ecranul telefonului meu.

-Alo? am spus nesigura.

-Katherine?

-Da, eu sunt!

-Te deranjeaza Jacob Martinez, profu' de mate', a suras la spusele sale.

-Ah da! am coborat incet de pe Adam.

-N-ai fost azi la ore, s-a intamplat ceva?

-Iertati-ma, trebuia sa va anunt, am racit, am zis in speranta ca asta-i ultima intrebare.

-Uite Katherine, sa stii ca imi place foarte mult de tine si as vrea sa avem o relatie bazata pe incredere. Daca ai vreo urgenta, anunta-ma.

-Ce vreti sa spuneti? am zis nedumerita.

-Uita! Insanatosire grabnica, sper sa te faci bine curand.

-Amm...merci, am inchis apelul cu o fata ciudata, la care Adam a ras.

M-am asezat din nou langa Adam, care parca astepta sa continui eu sarutul, dar i-am ignorat privirea si savuram in continuare cafeaua.

-Am mai zis eu ca te scot la intalnire asta-seara?

Am pufnit.

-Am zis eu ca accept?

-Haide,nu fi rautacioasa, stiu ca vrei asta.

-Fie! Atunci ma duci pana acasa?

-Dupa ce te sarut, si-a lipit buzele dulci si carnoase de ale mele si m-am topit pe loc.