Mi-e frica sa iubesc

Capitolul 24

-Trebuie sa mancam ceva, imi zambeste Adam.

-Nu cred ca ai inchiriat casa cu tot cu producte.

-Anume de asta mergem la vreun restaurant.

-Pe bune? La 5 dimineata?

A evitat sa-mi raspunda. Mi-am imbracat hainele de ieri si am strans geanta. Dupa micul dejun va urma sa mergem la scoala asa ca am verificat daca toate lucrurile sunt la locurile sale si am pornit spre iesirea din casa. Pentru un moment m-am oprit in pragul usii si l-am intors pe Adam cu fata la mine.

-Multumesc, am zis privindu-l fix in ochi.

-De ce?

-Pentru ca faci toate astea pentru mine, zic muscandu-ma usor de buza inferioara.

M-a sarutat incet pe buze, eu formand un zambet timid. Ne-am urcat in masina lui Adam si am pornit spre intrarea in oras. Ajunsi la 6 dimineata la restaurant am ales o masuta mai indepartate de lume si am luat micul dejun insotit de muzica clasica. 

Am spart linistea in care ne savuram dejunul:

-Deci? Asta inseamna ca suntem oficial impreuna?

-Sa vezi cate reviste si reclame o sa apara cu noutatea asta, a zis usor batjocorindu-ma, dupa ce a ras incet.

-Adica vrei sa zici ca sunt una din fetele "disponibile" oricand si oriunde si nu e mare noutate ca suntem impreuna?

-Ba nu, dragoste! a zambit dulce, dar tot cu batjocura. Pana la final oricum era sa devii a mea. 

-Ce te face sa crezi asta?

-In prima clipa in care te-am vazut- mi-ai intrat adanc sub piele. Imi era si mie frica de la inceput, dar stiam ca trebuie sa incercam, mi-a zambit dulce.

Ceasul ne zice ca e timpul sa plecam la ore. Norii deasupra capului s-au facut intunecati si s-a inceput o ploaie agresiva. Am parcat in parcarea scolii si nu stiu de unde naiba Adam a scos o umbrela si am intrat grabiti in scoala. Mainile sale masive se odihneau pe talia mea in timp ce eu imi cautam telefonul prin geanta. Scoala e plina de tocilari care vin mai devreme, ceilalti vor aparea mai tarziu, asa ca suntem practic in doi pe coridorul imens al scolii. De ce sa nu profitam de aceasta? Zambesc pervers si ma napustesc peste buzele lui Adam intr-un sarut flamand. Ma strange pe aproape de abdomenul sau si cad prada bratelor sale calde. Cred ca e cea mai placuta senzatie sa stai cuprins de doua brate care emana caldura si dragoste, atunci cand peste perete stopii de ploaie ingheata pamantul. Sarutul nostru a fost intrerupt de zgomotul provocat de tocuri. Am intors capurile concomitent ca sa dam ochii cu directoarea. 

-Pe tine te cautam! exclama entuziasmata uitandu-se la Adam.

-Cu ce pot va pot fi de folos?

-Maine avem un meci foarte important si unul dintre cei mai buni jucatori are comotie cerebrala si tu esti ultima noastra speranta.

-Amm...nu stiu doamna Baker, poate gasiti pe altcineva?

-Haide Adam, avand in vedere ca esti ultimul an in liceu si ai si note stralucitoare, nu pierzi nimic. 

Note stralucitoare? repet in gandul meu. Il vad mai rar in scoala decat cometele care cad odata la sute de ani, de unde note stralucitoare? 

-S-a facut dna Baker, o sa vin maine la meci.

Pasii directoarei se indeparteaza de noi si imediat il intrerup din ceva ce ar fi vrut sa zica:

-Pe langa faptul ca gatesti si dansezi mai esti si un jucator bun?

-Anul asta m-am lasat.

-De ce?

-Am o coasta rupta si mi-a interzis medicul.