He Destroys Me // Zayn Malik FF

Capitolul 9 - Coșmaruri ?

În fața mea apăru o casă uriașă, de fapt asta nu se numește casă, e palat. De unde are băiatul ăsta atâția bani de își permite așa ceva ? De fapt era clar, având în vedere la ce mașini are. Oare din curse are banii ăstia ? Ai văzut și tu cât câștigi la curse deșteapto, nu are cum să câștige atât. Conștiința mea mă luminează și dacă aș putea să o lovesc aș face-o cu plăcere.

- Ai de gând să continui să te holbezi sau mergem astăzi ? Întreabă Zayn iar eu nu zic nimic doar intru în curtea apărată de niște porți imense de fier.

- Locuiești aici singur ? Îl întreb în timp ce parchez în fața scărilor și un barbat se îndreaptă spre ușa mea și pare surprins să mă vadă pe mine conducând. Cobor deodată cu Zayn și la volan urcă respectivul fără să aștepte vreun ordin. Cine e ăsta ?

- Păi da, câteodată mai rămân băieții pe la mine dar da. Spune încercând să mă facă să înțeleg pentru că abea de putea vorbi.

- Că tot veni vorba de voi. De ce nu ați venit la școală și la mine la muncă ? Spun realizând că ei tocmai ce ne-au corupt ziua fetelor dar având în vedere că îl adusesem pe Damon nu cred că se mai putea numi "ziua fetelor".

- Ăăăă....nu ne-am trezit ? Formează răspunsul sub formă de întrebare și eu ridic o sprânceană.

- Mă întrebi pe mine ? Zic în timp ce el se scarpina la ceafă.

- Nu. Asta s-a întâmplat. Spune repede și pare că nu mai este beat. Mamă băiatul ăsta e ciudat rău.

- Ok. Eu voi pleca. Spun și încep sa cobor scările dar vocea lui mă oprește.

- Poți rămâne aici, e destul loc după cum vezi și e și târziu iar tu nu ai mașina, deci nu ai cu ce merge. Realizez că are dreptate dar mi se pare cam ciudat.

- Voi lua un taxi. Îi țin piept.

- Să văd cum te descurci fără să ști unde ești. Râde. O haide, chiar nu poate să nu aibă dreptate ?

- Bine. Oftez și merg iar spre el și intrăm pe ușile înalte ale castelului. În fața mea se întindea o cameră uriașă pe post de hol probabil dar nu îmi pot da seama cu certitudine. Un șir de scări urcă din partea dreaptă a camerei și altul din partea stângă întâlnindu-se undeva în mijlocul peretelui iar apoi se despart iar urcând în continuare. Sub partea de întâlnire a scărilor se afla o ușă la fel de mare ca cea de la intrare doar că era neagră, în mijlocul camerei se afla un candelabru uriaș din sticla..sau cristal. Înaintea scărilor era câte o ușă de fiecare parte a lor. Pe pereți erau împrăștiate o mulțime de desene înrămate care m-au lăsat mască, erau aranjate ca un fel de poveste fără sfârșit, lucrul interesant mi se părea faptul că la tabloul din mijloc imaginile se întunecă și pare că se afundă tot mai mult în negru. Wow ! Îmi exclam în minte și îl urmez pe Zayn care mergea spre ușa cea mare. Se dă la o parte și mă lasă pe mine să intru prima.

- Simte-te ca acasă. Spune arătând spre partea din dreapta a camerei care pare a fi sufrageria și plecă spre o altă ușă care era în colțul din stânga al camerei. Pare că toate camerele se întunecă în casa asta pe parcurs ce înaintezi. Holul era de un alb imaculat colorat doar de uși și tablouri. Asta avea o nuanță gri cu mobilier roșu, nu m-am gândit vreodată că roșu și gri arată atât de bine împreună. În partea dreaptă era o canapea uriașă roșie din piele, acolo încăpeau 7 persoane cu siguranță. Două fotolii erau lângă îndreptate unul în fața celuilalt în jurul mesei joase cu un model complicat și de sticlă. Pe peretele din față era așezată o plasmă, sigur și asta imensă. În partea stângă a plasmei undeva în colțul camerei era o altă ușă. Casa asta e labirint sau ce e ?