Moki

Capitolul 8:Alpha

  Umm,am ajuns acasa cu bine,masinaria lui Iruko a mers ok...Insa,noaptea incepe sa-si lase mantia intunecata asupra Karamyei incetul cu incetul.Cerul rosu sangeriu se inchidea din ce in cd mai mult ,aratandu-ne ca-i timpul sa dormim.Eu inca nu m-am despartit de coechipierii mei,gandindu-ne daca ar trebui sa tinem secreta "aventura" noastra...

-Cerul are culoarea sangelui asta-seara...-sopteste Renee uitandu-se spre cer visatoare.-Nu a mai fost asa de mult timp!

-C-Ce vrei sa spui cu asta?-intreb eu curioasa.

-Ceva rau se a intampla...Pot mirosi asta!Ummm...Miros de sange...E de rau!Foarte rau!-continua roscata pe acelasi ton inspaimantator de rece.

-Renee...Ma sperii...

-Renee,esti bine?-o intreaba Ato ingrijorat,sintind o teama de ceva in sufletul acesteia.

-D-Da...Sunt in regula!-continua fata si se intoarce cu spatele,vrand sa plece,facandu-ne un semn de "Ramaneti cu bine!" cu mana-Ne vedem maine,okay?

-S-Stai,Renee!-fuge Thoru dupa ea-E intuneric deja si mai bine te-as conduce acasa,ce spui?

-Cum vrei tu...-raspunde Renee intorcand fata rosie spre cealalta parte.

-Tu,Moki,te descurci?-ma intreaba Ato.

-Hei,stau la 2 blocuri distanta de aici...Cred ca nu ma va păpa nimeni!-ii raspund rambind calduros.

-In regula...Pai...Noapte buna,atunci!Ne vedem maine!

Ma duc acasa pe drumul pustiu cu mainile in buzunar,sufland aerul cald facand "dragoni" de abur...E distractiv,sa stiti!Ma gandeam la ceea ce spusese Renee cu cateva minute in urma si,sincer,ma cam speriase...Urc la etajul al doilea al blocului meu,imi scot cheile dintr-un buzunar al rochitei si intru in casa.

-Am sosit!-strig,insa neasteptand sa-mj raspunda cineva,dar un ghemotoc de blana ma intampina calduros,frecandu-se de picioarele mele-Oh,buna Dizzy!Ti-a fost dor de mine?-intreb si il iau in brate,la care primesc un latrat drept "da".

Ma duc in camera mea,ma schimb de haine,si ma duc la baie sa ma spal pe dinti.Noaptea,am visat-o pe mama,alaturi de Hanami,cealalta sora a mea,cea care a murit,la final mama sarutandu-ma pe frunte si punandu-mi doua degete pe o hiul drept,disparand ulterior.Eu ma trezesc  si ma duc sa beau un pahar cu apa(in niciun caz lapte,il urasc!).

Dar deodata aud un bubuit puternic din zona camerei,urmat de un schelalait de caine.Dizzel!!Nu ma mai schimb de pijama,imi iau repede bocancii si ma uit pe fereastra sa vad ce s-a intamplat.Atunci, il vad pe Dizzel in ghearele unei...defapt,nii nu stiu ce era aia!...O masinarie cu o multime de gheare.Peste tot prin oras erau niste monstrii cu infatisare relativ umana,cu anumite parti diferite de cele omenesti.Ce naiba erau acele creaturi groaznice!?Eusar pe fereastra,aterizand pe capul masinariei care il tinea pe catelusul meu captiv.

-Ce naiba!?Cine-i acolo?-se aude din interiorul acelei...chestii...

C-Ce?O voce umana?O fi capetenia acelor monstruleti infioratori cu aspecte umane?

-D-Da-i drumul lui Dizzel!-strig eu nesigura,cu vocea tremuranda.

-Dizzel!?-raspunde vocea.-Ah,sa-nteleg ca e numele pamantesc al acestei blane umblatore?Lasa-ma,fetito,nici nu stii ce bine iti fac,luanduti-l de pe cap.

-Bine!?Cum adica imi faci un bine!?-ma rastesc eu incepand sa lovesc capul masinariei.

-Oh,deci tu chiar nu stii!?-zice incepand sa-l stranga foarte tare.

  Il strangea foarte rau!Daca o tine in ritmul asta il va storsi!

-Nuu!Opreste-te!Lasa-l sa plece!

-Taci!Tu nu stii nimic.despre microbul asta!

-Ce sa stiu??-strig lacrimand.

Atunci,masinaria face o miscare brusca si eu cad de pe capul...chestiei....insa exact cand sa ma izbesc de sol,eroul meu isi face aparitia:Ato!Ma pune jos si ma intreaba daca am patit ceva.Atunci eu ma intorc spre el si strig:

-Ce-i asta,Ato?Cine e in interiorul acestei masinarii?Ce sunt monstrii aia cu chip omenesc?Ce a facut Dizzel pentru a primi asa ceva?Ce??

-Calmeaza-te!-spune vocea calda a lui Ato,privirea lui incercand deja sa-mi linisteasca sufletul tulburat.-Monstrii din jurul acestei masinarii sunt niste mutanti.Ei sunt creati de o orgabizatie numita Alpha,formata din 30 de membrii imprastiati peste tot prin lume,de ranguri diferite.Cea din masinarie e un membru ,de cel mai scazut rang,rangul F,care a fost trimisa cu scopul de a aduna toate semnele blestemate din lume,utilizandu-le pentru a crea mutantul gigant,un mutant care ar putea pune capat vietuirii pe aceasta planeta.

-D-Dar de ce Dizzel!?-insa dupa un moment de gandire spun soptind-Nu-mi spune ca...

-Da,Moki,catelusul tau a fost blestemat!Dar,acest semn poate fi pus doar de persoanele care au facut un pact cu-

-Ato!-il intrerup eu-Singura persoana,in afara de noi,care a sat cu Dizzel pana acum e...

-...bunica Iwa.-completeaza Ato.

-Hai,gata cu palavrageala,Dizzel are nevoie de noi,pana chestia aia nu-l striveste de tot!-ma ridic eu nervoasa-O s-o bat mar!Jur!

Cand ma ridic,acoperisul chestei alia se ridica,lasandu-si la iveala chipul palid,o fata cu par lung si negru,care flutura majestuos in vant,dandu-i un aer mai dur.In final,ea isi ridica privirea catre mine.O privire de gheata!Am incremenit de spaima!

-Buna,mica zana,eu sunt Midori Kurai!-spune vocea rigida a femeii care sa pare ca deja ma lua in ras.

Partea buna e ca procesul de storsire al lui Dizzel luase o pauza.

-Dizzel!-strig eu incercand sa ajung la el.

-Oh,aia?O sa ma ocup de el mai tarziu...El e desertul-spune si se linge pe buze-Oh,si cine-i blondul cu informatiile?-il trage spre ea pe Ato intr-o bila mov intunecata,ramanand cu mana stanga intinsa spre bila.Eroul tau?

-Lasa-l!

Se pare ca cea mai scurta cale spre a-mi distruge sufletul e prin cei la care tin.

Pentru a-l salva am incercat sa o lovesc cu pumnul,insa am ratat.Am mai incercat o data,dar la fel!Cu fiecare esuare,nervozitatea ea crestea,dand mai repede si mai puternic.Ca sa inchei jocul acesta "de-a prinselea" am incercat o lovitura cu piciorul,insa o vice de departe striga "nuuu".Era Kamira.Dar prea tarziu.Midori m-a lrins de picior si m-a aruncat cu o viteza si o putere uluitoare in casa lui Ato,facand o gaura gigantica in aceasta.

Ma ridic in picioare insa in acel moment un fior imi traverseaza corpul si o durere coplesitoare ma face sa ad in genunchi.Din instinct imi acopar ochiul drept cu mainile.Sangera.Siroaie de sange mi se scurgeau pe obraz.Lacrimile isi faceau si ele aparitia,accentuand durerea.Ma las jos,ghemuita,si incep sa strig foarte tare.Ma durea ENORM.Nici nu stiu cum sa descriu acel sentiment groaznic!

Atunci,Kamira vine in fuga spre mine.Se pune in genunchi,si-si creaza o bula in palma,clatindu-mi ochiul.Se pare ca imi intrase un ciob.Isi rupe o fasie din haina si ma leaga,apoi ridicandu-se.

-Am eu grija de Ato,nu te-ngrijora!-zice ea.

-Nu.Vin si eu.-ma ridic eu plina de incredere si de furie constructiva.

Kamira zambeste cand imi vede determinarea si-mi intinde mana.

-Haide,vulpita!S-o facem praf!

-Da!