Moki

Capitolul 9:Însemnată

M-am ridicat cu greu de pe podeaua plina cu cioburi si bucati de lemn,dorindu-mi mai mult ca oricand sa ii ajut pe cei dragi,chiar daca m-ar costa viata!Trebuie sa-i salvez pe cei pe care ii iubesc!Cu ajutorul Kamirei,am ajuns destul de repede la locul incidentului.Am amutit!Nu stiam ce se intamplase,dar un lucru e sigur:am ajuns prea tarziu!Mainaria disparuse,impreuna cu membra Alpha,m-am uitat de Dizzel prin jur,insa si el lipsea,iar singurul ramas era Ato,care zacea pe asfaltul rece,incontient.Langa el,o fata cu parul scurt,sangeriu,statea in genunchi,cu mainile intinse in fata,o lumina verde inconjurandu-le ca o aură.

Ato's P.O.V.

Eram in picioare si ma uitam in jurul meu,in cautare de feţe cunoscute.Ma aflam in centrul orasului,oprind oamenii si intrebandu-i de incidentul din noaptea precedenta.Incercam sa comunic cu ei,dar nimeni nu ma baga in seama...Strigam,insa nimeni nu auzea,ii atingeam,nimeni nu simtea,ma puneam in fata lor,nimeni nu ma vedea,ba char treceau prin mine...Ma simteam...ca o fantoma!O lumina puternica lumineaza cerul,acoperind tot din jurul meu,oamenii,strazile,blocurile si casele,toate disparusera!Acum eram doar eu in lumina alba.Ma facea sa ma cred...mort!Deodata,din lumina aparu un chip.Un chip angelic ce imi zambea.Oare mie imi zambea,sau mi se parea si asta?Atunci,persoana se apropie si mai tare de mine,intinzandu-si mainile in directia mea.Parul rosu iesi in evidenta,si corpul acesteia la fel.Era Renee!Purta o rochie ana la genunchi,alba.Glasul sau calm imi sopti:

-Vino acasa!

Ma indrept spre ea,iar in momentul in care o prind de mana,o imagine neclara mi se afisa.O vedeam pe roscata stand cu ochii inchisi implorandu-ma sa ma trezesc.Am deschis ochii larg soptindu-i numele.Aceasta tresari si incepu sa lacrimeze multumindu-i lui Dumnezeu ca sunt in viata.Ma ridic pe coate uitandu-ma in jur.Erau toti prietenii mei bucurandu-se,Moki abtinandu-se sa nu planga.Isi intoarce capul intr-o parte spunand rusinata:

-Sa stii ca nu plang...pentru tine...Eu nu sunt asa plangacioasa...

-Moki...Esti ok?-zic eu ingrijorat,apoi uitandu-ma la ea jucaus continuand-Ti-e rusine sa-ti arati afectiunea fata de mine,nu,pitico?

Ea nu-mi raspunde la gluma,semn ca ea chiar avea ceva pe suflet.Deodata,se intoarce spre mine,ma ia in brate si incepe sa planga foarte tare:

-Te urasc!Sa nu ma mai sperii asa!

-Oh,ce dragut...

-Ato...-continua ea indepartandu-se usor de mine.

-Da?

-Ti-am distrus casa...Stii tu,cand m-a aruncat...

-Ce!?Si eu unde se presupune ca o sa locuiesc?

-Nu poti sta cu mama ta?

-Ea sta la organizatie si nu poate sa ma primeasca...

-Umm,atunci stai la mine!Tinand cont ca eu am distrus-o,trebuie sa ma revansez cumva,nu?

-O-Okay...

Moki's P.O.V.

Dimineata urmatoare,Kamira mi-a facut o vizita...Ma rog,Ato a deschis si eu nici nu am stiut.Si da,eu de acum locuiesc cu un baiat...In urmatorul moment,usa de la camera mea se deschide larg,si Kamira intra inauntru,tinand in mana un petic.

-Neata,Moki!

-N-Neata...Kamira...

-Uite,ti-am facut asta!-spune ea intinzand peticul alb,facut manual.-Mama m-a invatat sa croiesc!

-E-E-E minunat!M-Multumesc!

-Mai intai,sa vad ce-ti mai face ochiul...Deschide-l larg!

Se apleaca usor deasupra mea si se uita atenta la el.Atunci,Ato intra in camera, cu periuta in gura,si ramane pe loc atunci cand ne vede,roseste si paraseste rapid incaperea inchizand usa cu spatele.

-O,Doamne,ce-a fost aia?-sopteste acesta cazandu-i periuta din gura.

Sincer,chiar nu vreau sa stiu la ce se gandea!

-Ato!!-striga Kamira speriata,indepartandu-se rapid de mine.Ato vine fugind in camera si asteapta raspunsul Kamirei.

-C-Ce s-a intamplat?-intreaba acesta alarmat.

-Ma uitam sa vad ce ii mai face ochiul-

-A,deci asta faceati!-o intrerupe blondul.

-...si am observat asta!-continua fata.

-N-Nu se poate!Asta e...

-Ce este?-strig eu speriata nestiind la ce se refereau.Este un cod sau ceva?-Spuneti-mi si mie!

-Kamira!Suna-i pe Renee si Thoru!Netta e in misiune,nu?

-Da!-striga ea fugind in dormitor sa-si ia telefonul.

Eu raman cu Ato in camera, care se uita la ochiul meu ca la extraterestrii.Ce am?Pe bune acum,ati putea sa-mi ziceti si mie,stiti?

-A-Ato...Ce-i acolo?Ce am?

-Ai-

Exact cand sa-mi spuna ce este acolo,Thoru l-a intrerupt,trantind usa de perete.Vine langa mine si imi deschide larg ochiul,fiind foarte brutal.Sunt un om,totusi,nu un monstru!

-E clar...

-Ce naiba e clar?-am izbucnit eu intr-un tipat.

-Esti insemnata!

-C-Cum adica?

-Adica un demon ti-a blestemat ochiul!Stii pe cineva care ti-a atins ochiul inainte de incident?

-Da..Mama!Dar mama nu e un demon!Mama nu m-a insemnat!Asta a fost mana unei vrajitoare,va spun eu!

-Probabil era un demon ce s-a dat drept mama ta...

-Si Hanami?Si ea era un demon?

-Probabil..

-Oh,super!Toti din familia mea sunt demoni!Nu-mi spune,poate si tata si Mayumi sunt,nu?Dar nu as putea fi si eu unul?-strig eu foarte nervoasa.

-Nu putem stii...

-Ato!!-se rastesc ceilalti la el.

-Glumeam,glumeam...

-Dar nu mai stiu persoane care sa supravietuiasca!Esti foarte norocoasa!

-Moki!-striga Renee si ma ia in brate-N-as fi vrut sa te pierd!

-Si totusi,ce face acest semn?

-Este un fel de otrava ce te omoara in momentul in care se declanseaza semnul.

-Si...Cand se declanseaza?

-Cand primesti un soc emotional,in cazul tau,unul foarte dureros!

-Apropo,pot sa-l acopar?

-Da...Sa stii ca o sa-ti soarba energia vitala incet, incet,dar in momentul unor socuri de genu se scurge mai repede si poti sa mori chiar in acel moment!Asa ca,ai mare grija!-spune Thoru foarte ingrijorat.

-Nu iti face griji,voi fi in regula!