Moki

Capitolul 16:Adevarata putere a Risei

-Ma intreb unde e mama ta,Ato... -spuse Aiko nedumerita.

-Eh,probabil in tot acest timp a vre-un bar,dand zeci de paharele de vodka pe gat - ii raspunse Ato.

Deodata,un strigat infundat se aude de undeva din apropiere.Dar nu un strigat ce exprima frica,durere,ci unul ce transmitea o dorinta nebuna de a taia ceva,a distruge,fiind insotita de racnete de furie.Ne indreptam spre locul in care se petrecea acest "concert" de sunete,si se pare ca era exact acolo unde obisnuia, sa ne antrenam.Era Risa ce se lupta cu doi mutanti.

-Risa!-strig eu,apropiindu-ne de ea,dorindu-ne cu totii sa o putem ajuta,insa suntem opriti de o privire fulgeratoare pe care aceasta ne-o adresa,si un val urias de energie magica venind din partea blondei,creand un zid in jurul sau si al mutantilor.

Insa cand am realizat defapt starea in care aceasta se afla,m-am ingrozit!Avea corpul plin de rani adanci si inca sangerande,cele mai multe fiind in zona abdomenului si pieptului.Nu inteleg cum inca se mai putea misca cu asemenea lovituri.Era legata cu cate o fasie dintr-o haina la gura,maini si picioare...Si ea totusi se deplasa sarind.Ii ametise deja pe cei doi mutanti,sarind dintr-o parte in alta cu o viteza uluitoare.Dar...ceva nu e in regula cu ea.Lacrimi marunte se puteau zari pe chipul nervos al acesteia.Dintr-o data,in stanga sa creaza portalul,fara maini!Din el iese un micut briceagpe care il foloseste sa se elibereze la maini si picioare,si mai apoi la gura.

-Nenorocitilor! - reuseste ea sa strige - Ati-Ati ucis-o!

Isi agata in sigutanta briceagul de cureaua de la pantaloni,si-si invoca cele doua pistoale.Incepe sa traga in mutanti,dar doar pentru a-i ameti.Stia ca nu pot fii distrusi din exterior!Sare rapid deasupra unuia,care deschide gura pentru a o inghiti,insa ea isi fixeaza picioarele,astfel incat sa nu o poata inchide.Picioarele ii tremurau,semn ca nu ii era usor sa se opuna puterii unui mutant.Un zambet macabru ii ocupase fața,isi roteste pistoalele smechereste pe degete,si le indreapta in jos,spre interiorul gurii monstrului,razand zgomotos ca o nebuna.

Mutantul cazu jos,fiind ciuruit de pistoalele acesteia.

-Bun,inca unul. - soptestd ea,inca ranjind inspaimantator.

Dar celnde-al doilea mutant se misca mai repede ca ea,muscand-i cu putere abdomenul.Risa scoate un scurt tipoat de durere,dar reactioneaza rapid si isi introduce ambele maini inauntrul monstrului,tragand cateva gloante si punandu-l la pamant si pe acesta.Zambea atat de satisfacuta,insa starea sa era critica!Nici nu-si mai putea misca mainile si abia se mai tinea pe picioare.

-Unde te ascunzi,Alpha nenorocit? - zbiara ea - Arata-te,lasule!

Atunci,ceva rapid vrea sa o loveasca mortal prin spate cu o sabie,insa ea isi arunca rapid briceagul in gura,barand atacul cu lama acestuia. Scapata de atacul acestuia,trece la atac,insa individul doar se ferea de fiecare lovitura a acesteia,si incepand o discutie cu ea,infuriind-o si main tare.E adevarat,se misca mai lent,dar totusi,tot se descurca...Era un baiat slab,nici inalt,nici scund,cu ochi caprui,ce purta o jacheta lunga,neagra,cu gluga,neputand vedea culoarea parului.Acesta zambea la randul sau,fapt ce o enerva si mai tare pe Risa.

Noi in tot acest timp,pe langa faptul ca am stat cu inima la gura toata lupta,am incercat sa crapam scutul acela ce-i distanta de noi...Era imposibil,era de nepatruns!

-Si totusi,frumoasa doamna, - incepe baiatul din Alpha sa vorbeasca lingusitor - eu am venit aici doar sa vorbim...

-Serio?Pacat,eu credeam ca vrei sa mori! - incearca ea sa spuna,insa ii era incomod sa vorbeasca,avand briceagul in gura,asa ca mai mult mormaia.

-Nu stiai ca nu e frumos sa iti doresti moartea cuiva?

Risa nu mai putea spune nimic,era nervoasa,insa incerca sa se controleze...Noi inca eram acolo,probabil asta o impiedica din a-si arata adevarata putere...Nu.Ea nu mai putea.Cum daduse tot ce a avut,corpul ei nu va ma rezista mult.

-Si copiii acestia sunt toti ai tai? - zice el,studiindu-ne pe fiecare in parte,insa cand a ajuns la mine,a tresarit usor,dar a continuat de parca nimic nu s-ar fii intamplat.Ciudat este ca imi parea cunoscut... - Ce ti-a mai placut viata...

-Taci! - striga Risa cu adevarat enervata.

-Oh,bine atunci...Daca nu vrei sa vorbim,o sa plec. - spune baiatul fin Alpha,prinzand-o de cap,si dandu-i briceagul jos din gura.Se apleaca,sprijinindu-se pe un genunchi.Deodata,si Risa cade in genunchi,si nici ea nu-si dadea seama de ce...Huh,era si normal...Corpul ei a cedat,intr-un final.El ii ridica cu doua degete barbia si o priveste in ochi,zambind - La revedere,Risa-san!

Risa a tresarit cand si-a auzit numele.Baiatul se indeparteaza de ea si trece prin bariera,printre noi,ca si cum nu ar fii fost nimic.Se opreste pentru cateva secunde langa mine,imi pune mana in cap si imi ciufuleste parul.Noi eram inca uimiti de lupta ce tocmai se daduse in fata noastra...Nici nu aveam idee ca Risa e atat de puternica!Si tipul asta e si mai si...De unde il cunosc?

-Ce mare ai crescut... - sopteste el,zambindu-mi calduros.In acea secunda,nu mai parea a fii "tipul cel rau",ci un bun prieten...

Atunci baiatul dispare,iar noi ne grabim spre Risa,oferindu-i primul ajutor si,ulterior,ducand-o la spital.

__________________________________________________

Hei!Imi pare foarte rau ca nu am mai postat de mult timp,m-am ocupat mai mult de o carte noua pe care o sa o postez aici,pe Wattpad,cat de curand...Stiu,sunt o persoana groaznica,facandu-va sa asteptati atat...Imi pare rau,sincer!
Va multumesc din suflet ca imi cititi cartea si sper sa se ridice la nivelul asteptarilor voastre!Ah,si va multumesc pentru cele aproape 100 de voturi la poveste! Va iubesc!

P.S. Capitolul urmator:Organizatie