Simplu

patru

Probabil ca dacă nu își uita cheile acum avea cum sa intre în casa.
Asa ca a plecat înapoi spre club în speranța de a-l găsi pe Jo, dar nu mai era demult acolo.
Asa ca a rămas la o masa cu încă o bere în fata și se gândea ce sa faca.

"Pe unde ești? Mi-am uitat cheile și nu am cum sa intru în casa"

Dar Jo nu răspunse la mesaj, cel mai probabil acum era cu Lara. Nici Cassie nu mai era acolo asa ca a rămas singur.
Și după mult timp când lumea pleca el a mers pe o banca din parc așteptând sa răsară soarele și sa treacă timpul mai repede pentru a merge acasă.

-Dacă vrei sa vezi răsăritul nu sta pe banca asta, hai cu mine.

Nu și-a întors capul ca sa vadă cine vorbește cu el pentru ca deja știa.
S-a ridicat de pe banca și au mers împreună pe un bloc foarte înalt. Parca razele soarelui se lăsau așteptate pentru ca i se părea ca durează o veșnicie totul.

-De ce nu ai mers acasă Kevin?
-Am mers, dar nu am cheile. O întrebare mai buna ar fi de ce o fata ca tine umbla noaptea pe străzi singura?
-Parca ți-am mai zis ca nu îmi place sa răspund la întrebări.
-Pentru ca tu te crezi prea misterioasa ca sa răspunzi unei întrebări asa simple nu?

Era ușor nervos și plictisit de jocurile ei în care încerca să fie cât mai misterioasa și cantitatea de alcool consumata l-a ajutat sa prindă curaj.
Fără sa ii spună ceva l-a prins de mana și și-a încrucișat degetele cu ale lui, era foarte rece asa cum e mereu.

-Nu îmi place sa fiu acasă asa ca prefer sa ma plimb mereu. Și deja     ți-am răspuns la asta asa ca nu ma întreba de ce o fac.

Nu au mai spus nimic pana când soarele a răsărit, au stat tăcuți unul lângă altul și au admirat priveliștea.

-Dacă tot ai de gând sa stai noaptea pe străzi măcar pune haine mai groase pe tine.
-Asa e, dar tu ar trebui sa consumi alcool mai des, măcar acum ai curaj sa îmi vorbești asa cum ai vrea sa o faci mereu.

L-a sărutat din nou pe obraz și a vrut sa plece dar el nu i-a dat drumul la mana. O privea fără sa ii spună ceva dar simțea ca trebuie sa facă ceva, dar nu știa ce. Nu ii plăcea ca ea sa fuga mereu și sa îl lase în urma asa ca de data asta s-a opus.

-Nu poți sa pleci mereu asa Cassie, măcar i-ați rămas bun.
-Eu nu îmi iau rămas bun decât dacă știu ca nu o sa mai vad cu acea persoana. Vrei sa nu te mai vad?
-Vreau sa stai mai mult nu doar sa ma săruți și sa pleci.
-Atunci fă-mă sa stau!

Ultima sa propoziție a răsunat puternic. Și-a tras mana și a fugit lăsându-l în urma asa cum făcuse de fiecare data.

Ajuns în fata casei a bătut la ușă și mama sa a rămas surprinsa sa îl vadă asa. Era obosit, avea cearcăne și mirosul de alcool și țigări se simțea puternic, dar cel mai mult era confuz. Nu s-a obosit sa ii răspundă mamei sale la nenumăratele întrebări de genul "Pe unde ai umblat?" sau "De ce mirosi asa?" tot ce a făcut a fost sa meargă la el în camera și sa adoarmă.
Somnul sau adânc a fost întrerupt de câteva ori de apelurile telefonice primite la care nu s-a obosit sa răspundă.
Era trecut de prânz dar nu a vrut sa se ridice din pat, nu a vrut nici sa își sune prietenul care îl deranjase cu ceva timp în urma.
A stat liniștit pe pat uitându-se la tavanul alb și gândindu-se la ea, prea multe întrebări fără răspuns pe care încerca să le ocolească dar nu a reușit.

"Sunt acasă de câteva ore bune. Mersi pentru grija. Azi nu am chef sa ies"

Nu a primit un răspuns la mesajul trimis lui Jo dar nici nu își dorea unul. Nu avea nevoie de și mai multe întrebări care sa îl facă sa se gândească la ea.
În cele din urma a coborât jos și a indurat privirile dure ale părinților dar nu a dat nici cea mai mica explicație cu privire la noaptea trecuta.
Pana atunci nu mai venise atât de târziu acasă, era ceva nou atât pentru el cat și pentru părinții lui. Singura bucuroasa de vedera lui era Aby care l-a chemat în curtea din spate ca se joace cu ea și cu noul sau cățel.

-Aseară am dormit eu în patul tău, îmi place ca e mult mai mare decât al meu. Pentru ce ai nevoie de atâta loc?

Și i-au trecut prin minte toate nopțile petrecute cu cele câteva prietene pe care le-a avut. Gândul i-a zburat rapid și la Cassie și se gândea ca ar fi trebuit sa o cheme la el atunci când a avut ocazia și sa termine cu misterul asta pe care ea îl produce.

-Îmi place sa am mult spațiu când dorm.
-Mama spune ca ai un pat mare ca sa poți dormi cu încă cineva.
-A spus ea asta?
-Da. Cu cine dormi?
-Cu nimeni Aby, nu dorm cu nimeni.
-Dar cu mine ai vrea sa dormi? Îmi place când ma ți în brate, ești moale.

Au ras amândoi împreună apoi el s-a gândit ca în curând surioara lui mai mica urma sa doarmă și ea cu un băiat care nu este el și avea sa înțeleagă pentru ce sunt bune paturile mari ca ale lui.

"Trebuie sa vorbim serios despre asta omule, fie ca vrei sau nu. Asa ca mâine o sa vin la tine"

Știa ca prin acel "asta" Jo se referea la Cassie dar nu i-a răspuns la mesaj.
În cele din urma a ajuns la concluzia ca e mai bine sa o uite și sa revină la viata lui normala fără fete misterioase care îl dădeau peste cap.