Simplu

șase

Întunericul din camera îl făcea sa se simtă singur în patul sau mult prea mare. Nu a reușit sa adoarmă, era aproape ora 4 dar el nu putea sa doarmă, nu pentru ca se gândea la ea, se gândea la cum sa o uite.
Și totuși cat de greu este sa uiți o persoana pe care nici nu o cunoști cu adevărat? Pentru ca el nu o știa cu adevărat, tot ce știa el erau părți din ea pe care i le oferea.
Nici nu știa de ce anume vrea sa o uite sau de ce se gândea asa mult la asta și la ea. Mintea noastră nu ne da explicații la ceea ce gândește, explicațiile la întrebările pe care el și le-a pus nu urmau sa apară.
Ajuns afara din casa a luat o țigare și a stat sprijinit de mașină ca sa fumeze. Îmbrăcat doar într-o pereche de boxeri nu își făcea griji ca cineva l-ar putea vedea. Afara era răcoare, mirosul de după ploaie amestecat cu cel al țigării l-a făcut sa își închidă ochii. S-a trezit rapid la realitate din visul sau când a realizat ca se gândise la buzele ei. Avea gust de țigări și strugurel, buzele pline și acel piercing în limba.
A stins țigarea fumata doar pe jumătate și s-a întins pe capota mașinii. Când spatele gol i-a făcut contact cu capota rece a mașinii a tresărit dar nu s-a ridicat.
Cerul nu era foarte înstelat, era diferit de prima seara când o văzuse.

"Ieșim la un suc?"

Nu a primit un răspuns pentru ca la ora aia ea dormea, dar se simțea mult mai bine acum, poate ceea ce plănuia avea sa îl ajute. Zâmbea într-o parte asa cum face mereu când știe ca a făcut ceva bine.
De data asta somnul l-a luat imediat cum a ajuns în dormitor.
A doua zi s-a trezit destul de târziu și destul de greu. Probabil ar fi dormit mai mult dacă nu aștepta un răspuns.

"Poți sa ma iei la 8"

A zâmbit când a văzut mesajul, era bucuros ca prima parte a planului sau a mers bine.
Îmbrăcat din nou cu un tricou negru și blugi de aceeași culoare a plecat de acasă, de data asta puțin mai devreme pentru ca nu își permitea sa întârzie.
Ajuns în fata casei ei a ieșit din mașină și a așteptat cuminte acolo fumând o țigară.
Când ea a ieșit pe ușa casei a rămas puțin blocat, era frumoasa, mai superba decât și-o amintea. Îmbrăcată cu o rochie albastra deasupra de genunchi, opincute albe asortate cu geanta micuța de pe umăr și un ruj cu o nuanță deloc stridenta, a venit spre el rapid și s-au îmbrățișat.

-Arăți superb.
-Mulțumesc. Credeam ca nu mai fumezi.
-Dacă te deranjează nu o sa fumez în preajma ta.
-E ok. Hai sa mergem.

S-au așezat la o masa din colt imediat cum au ajuns la unul dintre localurile ei preferate. Ea a comandat un ceai și el s-a mulțumit cu un suc.
Privirea lui era doar asupra ei, admira totul la ea, i se părea ca arata mult mai bine decât ultima oara când o văzuse.

-Cu ce ocazie m-ai invitat la un suc?
-Am vrut sa te vad. Chiar mi-ai lipsit sa știi.
-Ești asa drăguț.

A zâmbit fără sa mulțumească acelui compliment. Avea un zâmbet într-o parte și se comporta încrezător, chiar dacă nu era.
Și-a pus mama pese a ei și s-a apropiat foarte mult de ea, avea emoții și ea la fel. Amândoi se priveau în ochi, inima ei bătea foarte tare, el cauta curajul necesar pentru ce își dorea sa facă.

-Vrei sa fim împreună?
-Da.

Și a sărutat-o, un sărut apăsat care a durat câteva secunde.
Nu știa ce sa simtă acum, era doar bucuros ca a reușit, poate pentru ca și ea își dorea asta. De obicei nu făcea chestii de genul pentru ca ii era frica de respingere dar acum știa ca nu trebuie sa dea greș. Și nu a fost nevoie sa spună prea multe, ceea ce a fost foarte util.

-Ce zici sa mergem sa ne plimbam?
-Bine. Vreau sa mergem afara din oraș sa vedem apusul.

Și se gândea când a văzut o data răsăritul, de la marginea unui bloc înalt.
Au plecat fără sa își termine băuturile pe care el le-a plătit.
Au ieșit din oraș și au cautat un loc bun de unde se putea vedea tot orașul, s-au așezat pe iarba încă umeda din cauza ploii de ieri, ploaia care l-a făcut sa se întindă pe o canapea.

-Trebuia sa îți aduc flori nu?
-Nu e nevoie de flori serios.
-Puteam sa cumpăr un buchet, scuze.
-Dar chiar nu era nevoie.
-Am sa îți cumpăr mâine unul, vreau sa mergem împreună la un film ce zici?

S-a roșit puțin și a clătinat din cap privindu-l timid. El era bucuros de răspunsul ei și a mai sărutat-o de data asta mult mai lung și pasional, asa cum un sărut adevărat se face.
Soarele înceta sa apună, vara îl făcea sa întârzie.
Asa ca au așteptat acolo în liniște privindu-se unul pe altul, privind orașul agitat care se liniștea încet, sărutându-se și vorbind câteva chestii banale.
Când în sfârșit soarele a apus și era întuneric peste tot în jur au plecat în liniște spre mașină.
Au ajuns în fata casei ei și se priveau stand încă în mașină.

-A fost o întâlnire drăguță, abia aștept sa te vad mâine.

Nu a spus nimic dar a mai sărutat-o încă o data. Ochii lui verzi se vedeau neclar în Întunericul din mașină dar ea ii privea oricum.
Ii plăceau ochii lui, ii plăcea totul la el, de aia a acceptat sa fie împreună.
Și parca ii era greu sa părăsească mașina, nu își dorea sa fie departe de el, ziua de mâine avea sa vina greu în lipsa lui. Momentul despărțirii a durat la nesfârșit pentru ca își doreau sa nu se întâmple.

-Doamne nu vreau sa mai plec de aici.
-E ok, oricum mâine o sa ne vedem iar.
-Dar pana mâine e asa de mult.

A privit-o în ochi fără sa ii spună ceva apoi și-a mutat privirea spre casa ei unde luminile erau stinse peste tot.
Se gândea ca și membrii familiei sale dormeau și ca trebuie sa intre silențios în casa. Mintea lui a zburat iar spre alte chestii și privea în gol casa ei în timp ce ea îl privea doar pe el dorind sa nu mai plece de lângă el.
Dar pana la urma a deschis portiera mașinii și s-a pregătit sa plece.

-Ne vedem mâine. Pa.
-Pa Emma, ne vedem mâine.