Wow!Examenele finale. Momentul in care vom lupta sa fim alesi. ALesi pentru a proteja vieti, alesi sa nu mai fim stapani pe propria viata . Alesi sa fim masinarii de lupta. Dar asta e viata noastra. E un univers paralel de cel al oamenilor, un univers unde clasele nu se amesteca intre ele, unde exista bariere exacte si pe care nu le poti depasii.
Daca esti nascut in clasa de jos, sa avansezi e greu. Dar nu pentru a urca pe tron sau a fii servit, ci ca sa servesti cu viata ta pe altii.
Asta a fost primul gand pe care l-am avut in dimineata examenelor definitive. Mi se parea ca vor atrage ghinion si ca voi pica. Ca nu voi fi aleasa.
-Jane, hai o data ! Nu cred ca vrei sa intarzaii , imi striga Hellen din usa.
-Imediat! Sa-mi prind parul , i-am raspuns dandu-mi ochii peste cap , din cauza parului meu dificil. Era pana la umeri, roscat, dar era cret. Asta era marele defect . Am reusit intr-un final sa fac un coc , ce-I drept, cam stramb, dar era suficient pentru nivelul de frumusete pe care il aveam. Sau consideram ca-l am. Celelalte fete erau geloase pe mine, de fapt pe formele mele, ele erau mai mult modele de la Victoria’s Secrets, atat de slabe erau. Nu trecea neremarcat nici parul meu , nici ochii verzi, clari.
Vezi? Am terminat ! Nu era nevoie sa bati din 2 in 2 minute la usa mea.
-Ti-e frica ? ma intreba ea, si stiam ca ea avea cele mai mari emotii din lume. Era cea mai emotiva fata pe care o cunoasteam .
-Cine ? Cui? Nuuu, frica e pentru lasi, i-am raspuns sincer.
Hellen a lasat privirea in jos ,si a inceput sa mareasca pasul.
-Hei, nu ma refer la tine. Esti cea mai buna, asa ca stiuu sigur ca vei lua. Doar sa-ti stapanesti emotiile. Vezi, am spus emotiii ! nu am spus frica. Stii cui cred ca ii e frica ? Lui Margaret, i-am spus uitandu-ma la ea. Sunt sigura!
In momentul in care am ajuns in “arena” mi s-a taiat respiratia. Mii de spectatori erau acolo, veniti din toate colturile lumii , dar mie unul singur mi-a atras atentia. Un barbat care era imbracat cu totul diferit de ceilalti , parca ar fi vrut sa fie atipic. Sa iasa din tipare. Il mai vazusem prin Academie de doua ori , dar nu-mi permiteam sa vorbesc cu el. De maine, nu voi mai avea viata , o viata doar a mea.
-Janine, esti a treia , mi-a spus Hellen speriata. Esti sigura ca vei fii ok ? Nu cred ca potii…
-Hellen, voi fi bine,ok ? Prima, a treia, ultima, ce conteaza? Tot Hathaway ma cheama!
-Ok, mi-a raspuns incet si a plecat .
Sub presiune si stres nu reactionez foarte bine, asta e marele meu defect. Mi-am cautat antrenorul cu privirea si am observant ca si el ma cauta pe mine.
-Buna ziua, doamna Crew, am salutat respectuos.
-Buna , Janine. Esti a treia pe lista. Nu-ti pierde cumpatul si nu te culca pe urechea ca sunt gardieni. Traspune-te in lumea de dincolo de poarta. Acolo vei gasii multe , mi-a spus fixand cu ochii pe cel care tocmai se pregatea sa dea proba.
Am incredintat din cap si am inceput sa ma gandesc la cu totul altceva decat faptul ca in zece minute intram in examen. M-am dus la instructor care mi-a spus sa voi avea drept moroi un alt gardian la Academiei. Nu puteau risca sa puna moroi adevarati.
Cand mi-am aruncat privirea in tribuna, am observant ca barbatul atipic nu mai era acolo.Probabil se plictisise.
-Cauti pe cineva? s-a auzit o voce groasa in spatele meu.
-Poftim, am spus, intorcandu-ma sa vad cine era interlocutorul meu. Tocmai barbatul “colorat”.
Aaaa, nu. Doar ca nu vreau sa ma stresez inainte de a intra in concurs.
-Serios? Pentru ca mie mi s-a parut ca ma cautai , mi-a spus zambind fara sa se fereasca sa-si lase coltii la vedere.
-Nu stiu de ce ai avea parerea asta, domnule , am lasat o pauza ca sa-I dau de inteles ca nu-I stiu numele.
-Ibrahim. Si nu sunt domn, mi-a spus rece.
-Hmmm … Doar atat am mai spus inainte de a-mi auzi numele.
-Multa bafta , Janine, mi-a spus barbatul. Insa ochii si urechile mele erau concentrate doar la “strigoi” si “moroiul meu”.
Zece gardieni erau in rolul “strigoilor” , dintre care si Galena, cel mai bun guardian din Rusia. Asa ca mi-am dat seama ca profesorii mei ridicasera stafeta si doreau sa ii fac mandrii. Eu trebuia sa-mi scot moroiul din “mall” inconjurat de “strigoi “. Cea mai buna modalitate era fuga , insa pentru un moroi fuga nu era punctul forte. Asa ca am luat niste sepci de la o taraba si ni le-am pus pe cap, plus o esarfa pentru el ca sa-I “acopere” mirosul. Dar, ghinionul a facut ca “moroiul” sa se ciocneasca exact de unul dintre inamici, asa ca am fost nevoita sa ma lupt cu el. Cand i-am vazut fata , am ramas socata si asta m-a costat un pumn in stomac si rapirea “moroiului”. Strigoiul cu care ma luptam era Galina. Pana si profesorilor mei le era putina teama de ea.
Daca pana acum am gresit, acum eram hotarata sa ma transpun in lumea “reala”, de dincolo de porti. Asa ca am inceput sa ma lupt cu ea, ne-am invartit in cerc , pana cand am prins pozitia din care sa –I pot nimerii “inima”. Nu am scapat usor, maine voi avea ceva vanatai pe fata si burta , dar mi-am salvat moroiul. Cand am terminat toti au aplaudat. Probabil era momentul pe care il asteptau.
-Nu mi-ai spus ca o sa ma lupt cu Galena,i-am spus nervoasa. Am fost ca o ratata acolo, am remarcat aruncand prosopul.
-Ce vorbesti acolo, Hathaway ? Ai fost nemaipomenita. Toti cei care au avut-o pe Galena ca adversar au pierdut. Si i-ai dat niste picioare bune, trebuie sa recunosc.
Nu stiam de ce simteam putina invidie in vocea ei, asa ca m-am uitat intrebator la ea.
-Am fost a doua ,dupa ea la sfarsitul Academiei, asa ca lasa-ma sa ma bucur, mi-a raspuns zambind. Felicitari Hathaway !
La cinci minute am incercat sa-mi amintesc ce mai facusem in plus, dar tot ce-mi aminteam era cum ma bateam cu Galena si ceva ciudat mi s-a intamplat.Am vazut-o ca pe un Strigoi, adica parca si-ar fi droit sa fie un mort umblator. Sau poate mi s-a parut !
