“Nu-mi place sangele de corcitura ! “ mi se tot repeta in minte si-mi facea inima sa bata cu 100km/h fara ca eu sa o pot domoli. Nu puteam sa ma trezesc , sa deschid ochii de frica sa nu intalnesc monstrul ce statea deasupra mea si-mi frangea coastele cu greutatea lui. « Nu-mi place sangele de corcitura » Nu-mi place sangele de corcitura » Nu-mi place…
-Taci, taci taci, am inceput sa tip neputand sa ma calmez sau sa m-i deschid ochii.
-Janine, Janine, esti bine ? ma intreba o voce extrem de cunoscuta . Chemati medicul, a spus .
Asta a fost tot ce am mai auzit. Apoi am adormit iar.
De data asta, nu am mai avut niciun vis, ci doar un somn adanc, de care ma bucuram cu toata fiinta mea. Cand am dat sa ma trezesc, am vazut ca pleopele nu-mi mai opuneau rezistenta, si se deschideau usor –usor. In fata mea aparu un perete alb, in stanga mea niste aparate care piuiau ca naiba, iar pe canapeaua din dreapta, Rhea.
-Rhea, Rhea, am strigat cat de incet am putut . Niciun raspuns. Cred ca dormea. Vocea ei era cea pe care am auzit-o cand incercam sa ma trezesc din teribilul cosmar.
M-am lasat pe spate, aranjandu-mi perna mai bine si am inceput sa ma uit la tavan. Incercam sa-mi reamintesc ce se intamplase. Ceremonia, plecarea de la Academie, strigoii. Am ucis doi Strigoi, bine unul singur daca stam sa ne gandim ca ultimul a fost cel care mi-a dat cel mai mult de furca. Insa cu totii am scapat cu viata si asta ma multumea. Imi tinusem moroi sub protectie , chiar daca imi puneam viata mea in joc. Ma gandeam ca puteau foarte bine sa plece in timp imi dadeam sufletul in batalie pentru ei. Insa au ramas. Sunt sigura ca tot ei m-au adus la spital. Iar mi se facea somn… Nu-i nimic. Il primeam pe Mos Ene cu cea mai mare placere. Cand in viata asta voi mai aveam posibilitatea sa dorm asa ? m-am intrebat amuzata.
Somnul meu nu a durat foarte mult, pentru ca se tot auzeau soapte in jurul meu . Asa ca m-am trezit .
-Ooo, uite cine a facut ochii mari , a exclamat Rhea. Ce faci draga me, cum te simti ? m-a intrebat venind spre mine.
- Sunt foarte bine, i-am raspuns pe acelasi ton cald. Multumesc pentru mai devreme, am avut un cosmar.
Rhea a incuviintat din cap si mi-a spus ca trebuie sa se duca sa-l caute pe doctor. Insa nu am ramas singura, pentru ca imediat dupa Rhea a venit Ibrahim cu un buchet imens de flori . Le-a asezat langa pat si se uita zambind lenes la mine.
-Buna dimineata, güneş, cum te simti ?
Vazand ca ma uit tampit la el, mi-a spus ca inseamna raza de soare.
-Pe voi la Academia vostra super smechera nu va invata limbi straine ?
-Ba da, i-am raspuns ironica. Dar nu cele care depasesc muntii Ural .
Acum el se uita tampit la mine . Adica romana, engleza si franceza, am adaugat.
A ridicat din umeri si s-apus langa mine in pat. Prezenta lui nu ma incomoda. Dimpotriva, imi facea ca simturile sa o ia razna si mirosul lui imi dadea fiori de sira spinarii. Mirosea a briza marii amestecat cu caldura soarelui . Si ochii lui negri mi se pareau cei mai frumosi dupa planeta. Nu-mi aminteam ultima data cand vazusem niste ochii asa frumosi.
-Si, cum te simti ? a continuat el. Rhea mi-a spus ca ai avut un cosmar. Despre ce era vorba ? Despre strigoi sau despre faptul ca era sa-mi intepi a doua oara inima ? m-a intrebat uitandu-se fix in ochii mei.
-Strigoiul. Inainte de a-l ucide mi-a spus ca nu-i place sangele de corcitura. Si cand ti-am mai intepat inima ?
-Cand te-am vazut prima data. Erai atat de frumoasa si de concentrata pe ceea ce faci , ca m-a intepat inima, mi-a raspuns punand mana in partea dreapta a pieptului.
Am izbucnit in ras , chiar daca trupul ma durea la cea mai mica dar brusca miscare nu m-am putut abtine.
-Nu acolo e inima , i-am replicat incercand sa-mi retin lacrimile ce se iveau din cauza rasului puternic.
-Dar unde e, daca esti atat de specializata in cardiologie ?
Aici. I-am luat mana si i-am mutat-o in mijlocul pieptului undeva in jos. Atingerea a fost ca o scanteie ce mi-a aprins mii de idei in minte , si inima imi bubuia in piept atat de tare incat aveam impresia ca va exploda in bucalete mici.
-Am vorbit cu doctorul si… Rhea ramase in mijlocul camerei muta. Nu credeam ca deranjez, a spus soptind. Apoi si-a dres glasul .
-Cred ca ma voi intoarce mai tarziu.
Atat eu cat si Ibrahim am raspuns in cor ca nu e nevoie, dar in timp ce eu ma simteam stanjenita , Ibrahim era nepasator. Poate nici nu insemnase mare lucru pentru el, atingerea asta. Pentru mine insemna mult. Am continuat conversatia.
-Ce a spus doctorul ? am intrebat curioasa .
-Ca poti pleca cand vrei dar fara sa depui prea mult efort , mi-a raspuns zambind. De asta voi avea eu grija.
Intr-o ora ieseam din spital, sprijinindu-ma de Eric. Tot el a fost cel care m-a ajutat sa ma urc in masina.
-Unde mergem acum, am intrebat .
-Sa-ti primesti semnele si sa ne intalnim cu tata, mi-a raspuns iubitul Rheei.
-Tatal tau ? am intrebat usor socata.
- Da, insusi Frederick Dragomir in persoana, mi-a spus uitandu-se in oglinda la mine.
