Mușcătura de la miezul-nopții

1. Tipul misterios

Ora 8:00 a.m.
Il vad mereu acolo,in aceeasi zi de luni,la aceeasi ora,la aceeasi masa din spate a cafenelei "Hope Caffee" din Brooklyn ,Halsey Street. Mereu isi bea cafeaua linistit,uitandu-se pe geam,ca un psihopat. Fara telefon mobil,fara nici o conexiune cu oamenii. Uneori,are o carte cu el,din care citeste. Are o expresie inexistenta. Parul brunet ii este aranjat tot timpul,mereu imbracat elegant,iar ochii lui caprui formeaza o nuanta aurie la lumina soarelui.

Am mereu apratul de fotografiat cu mine,dar de fiecare data cand incer sa ii fac o poza,se uita in directia mea. Uneori cred ca imi poate auzi gandurile. E atat de straniu,cand ma priveste simt ca inghet. Uneori,nici nu observ cand dispare din cafenea.

Insa astazi,lucrurile au stat altfel. S-a ridicat de la masa intr-un suflet si a iesit imediat din cafenea. Nu am stat pe ganduri,si l-am urmat. Nici macar nu mi-am terminat cafeaua. De indata ce am deschis usa cafenelei,am simtit stropii de ploaie ce se prelungeau pe fata mea.

Nu au trecut nici macar 10 secunde de cand am iesit din incapere,caci tipul misterios ajunsese pe cealalta parte a strazii. Cum era posibil? Am iesit imediat dupa el,ar fi trebuit sa fie aproape de mine,nu atat de departe.

L-am vazut cum a luat-o pe o alee ingusta si intunecata. Era un cartier pe care nu il observasem pana astazi. Cu toate ca era zi afara,printre acele blocuri aproape nu vedeai o raza de soare. Apoi,il zaresc pe el. Pe tipul misterios. Statea cu spatele la mine,fara sa scoata un sunet. S-a oprit in mijlocul aleei,si parea ca nici nu respira.

Mi-am sters obiectivul apratului,care avea stropii de ploaie,si cu mainile tremurande,i-am facut o poza. Probabil a observat blitul puternic,dat fiind ca era singura lumina de acolo. Am coborat capul si m-am uitat atent la poza. Dar...nu au fost multe de observat. Tipul misterios,nu aparea in poza. Cand am ridicat capul sa il vad din nou,a disparut. Speriata,am fugit spre casa.

Cum era posibil? Un om sa nu apara intr-o poza? Cum? Inca nu imi explic. Totul legat de acel baiat era ciudat si misterios. Pielea lui alba,mereu palida,faptul ca nici nu iti dadeai seama cand pleca de langa tine,viteza pe care o avea,capacitatea de a nu aparea in poze? Cum era posibil?

Am meditat la problema asta mult timp. La acea persoana pe care urma sa nu o mai vad,deoarece scoala se apropia. Pe timp de vara,l-am vazut in fiecare luni la Hope Caffee. Pe acel baiat misterios,care ma fascina. Fiind o iubitoare de fotografie,fac poze tuturor lucrurilor care ma impresioneaza,si da,el era unul din ele.

Nu am dormit nopti la rand,intrebandu-ma :" Cati ani are? De ce e atat de palid? De ce e atat de misterios si singuratic? Oare o sa il mai intalnesc vreodata?

Tipul a trecut,zilele de vara s-au dus. Am realizat ca nu am facut nimic special vara asta,doar am petrecut timp cu familia si cu prietena mea Nina. Pe peretii camerei mele erau lipite multe poze pe care le-am facut vara. Dar cu cat ma uit mai mult la ele,cu atat ma intristez. De ce? Viata mea e prea monotona. Am fost mereu tipa cuminte,care invata bine si care era prietenoasa. Am avut mereu familia plictisitoare si prietenii monotoni. Sper ca anul acesta de scoala,sa se schimbe ceva. Sa fie diferit. E anul absolvirii,asa ca mai am o sansa.

Duminica,ultima zi oficiala de vacanta,am iesit cu Nina in oras.

-Deci? Spune-mi din nou despre el,era dragut? Spuse Nina entuziasmata.

-Da Nina,era...era chipes.  Avea acel "ceva" care te atrage. Misterios si... iti dadea fiori.

-Esti adorabila cand vorbesti despre baieti
,iar tu nu ai avut nici macar primul sarut.

-Poate astept persoana potrivita. Spun eu,uitandu-ma la ceaiul meu care scotea aburi.

-Cum spui tu,zise Nina.

Acea "Girl's night" a decurs bine,nimic anormal. Am ras si ne-am pus o dorinta la apus de soare,cum facem de cand suntem mici.

-Tu prima Daphne.

-Hmm... M-am gandit bine. Nu voiam sa imi doresc ceva ce nu se putea realiza,desi nimeni nu imi garanta ca dorinta mi se va indeplini. Imi doresc,imi doresc sa am parte de ceva nou anul asta. Sa ies din monotonia asta. Sa fie,putin romantism,si putin pericol uneori.

Nina a inceput sa rada.

-Ok,poate nu trebuia sa o zic cu voce tare,spun eu,apoi radem impreuna.

-Eu imi doresc ca mama sa se vindece de cancer.

La auzul cuvintelor ei,am ramas socata.

-Nina?! Mama ta are cancer? Dar cum... de ce nu mi-ai spus? Dumnezeule.

-Nu voiam sa te ingrijorez,momentan face chimioterapie. Spuse ea aproape plangand.

-Iti voi fi alaturi,ma auzi? Indiferent. Esti prietena mea si te iubesc.

Ne-am luat in brate,si am plans impreuna asteptand prima zi din clasa a 12 a.

***
P.S. : personajele sunt
-Daphne Rosewood - Katherine Mcnamara

-Justin Peterson - Mattew Daddario

-Erik Kendrick - Daniel Sharman

-Stephanie Kendrick -Gage Golightly

-Nina Taylor - Nina Dobrev

-Louis Nelson - Evan Peters