Mușcătura de la miezul-nopții

4. Grupa sanguina AB

-Nu...nu te vreau. Inceteaza. Spun eu balbaindu-ma. E gresit, complet gresit ce facem acum. Lasa-ma!

-Oh haide Daphne, doar nu degeaba te-ai tinut dupa mine toata vara. Ma consideri interesant, am dreptate? Vrei sa afli despre mine, vrei sa afli ce te atrage asa mult la mine. Iti pot oferi toate raspunsurile.

Oferta lui imi suna atat de bine.. dar totusi, de unde stia? Era de parca imi citise gandurile. De parca astepta sa ii dau dreptate. Nu ma simteam in largul meu si trebuia sa scap de sentimentul asta.

M-am desprins de el si am fugit in celalalt capat al culuarului. Ma uitam in spate si nu venea.. dar o parte din mine voia sa o faca. Era liniste, foarte liniste. Prima ora de curs era pe cale sa se termine asa ca in curand urma sa fie pauza. Ar fi trebuit sa ma intorc in clasa, dar am stat pe hol pana la auzul soneriei.

Trebuia neaparat sa o vad pe Nina si sa ii povestesc. Nu stiu ce ar avea de zis, probabil nu m-ar crede. Ce tot vorbesc? Nici eu nu m-as crede. Minte mea o ia razna, prea multe ganduri ce ma invadeaza.

Mergand spre biroul directorului cu capul plin de ganduri si sentimente care imi erau date peste cap, ma lovesc de cineva. Mirosul sau imi invada mintea si ma relaxa. Ridic privirea si raman uimita.

-Scuza-ma. Wow, a doua oara intr-o zi. Spuse Erik.
Respir usurata ca e el. Tipul cu care am facut cunostinta cu o ora in urma. Nu credeam ca ma voi bucura asa tare sa il vad. As fi vrut sa pot vorbi cu el despre cele intamplate, dar stiam ca nu ma va intelege. Nimeni nu va putea.

-Da, e din nou, vina mea. Nu am avut o zi grozava.

-E totul ok ? Intreaba el ingrijorat.

-Da, doar... stii tu, probleme cu baietii, spun asta inainte sa realizez. Rad, usor iritata. Probabil nu il intereseaza asta asa ca imi cer scuze inca odata ca m-am izbit in el, dupa care imi continui drumul spre biroul directorului. Il aud spunand in spatele meu ca i-a facut placere sa ma vada asa ca ii arunc un zambet. Sper sa nu fi aratat prea fals. Nu eram in toanele mele si abia trecuse o ora.

Ma opresc in fata usii, iar inima incepe sa imi bata cu putere. Bat incet in usa de lemn masiv, de parca nu as fi vrut sa o stric, dupa care intru. Domnul director vorbea la telefon, dar mi-a facut semn sa ma asez. Era un tip mereu ocupat, stand mai mereu in biroul sau. Se uita la mine in timp ce spunea, probabil sotiei sale, ca ii e pofta de pastele ei minunate, iar eu nu mai puteam de emotii. Ar fi fost bine daca mai era cineva cu mine, dar nu, Justin nici macar nu se obosise sa apara si sa isi ceara scuze. Acum doar eu voi fi retinuta dupa program. Un inceput minunat de semestru.

Inchide telefonul, dupa care adopta o pozitie serioasa, dar usor amuzata. Probabil putea vedea cat de emotionata sunt.

-Deci, domnisora Rosewood. Sincer, esti ultima persoana la care ma asteptam sa o vad in biroul meu. Spuse el, apoi toata atitudinea lui serioasa a disparut cand a inceput sa rada isteric, iar eu ma chinuiam sa nu tremur.

-Da, mie imi spuneti... adaug eu. Ce altceva sa spun?

-Pentru ca e prima data si stiu ca esti o eleva buna Daphne, scapi doar cu o atentionare. Desi, o sa vreau sa vorbesc si cu colegul tau, Peterson. Stii unde e? Doamna Smith mi-a atras atentia in special asupra lui. Mai ales ca e un elev nou si nu stiu prea multe despre el. Va trebui sa se conformeze cu regulamentul scolii noastre.

-Chiar nu stiu unde e? Imi puteti spune de la ce scoala vine?

Timp de cateva secunde bune, domnul director m-a atintit cu privirea si nu spunea nimic. Parea ca l-am intrebat ceva foarte dificil cu un raspuns imposibil. De ce totul legat de acest baiat e asa dubios?

-Te rog frumos sa iesi din birou! Tipa el. O zi buna!

Dintr-o data,atitudinea i s-a schimbat. Prima data a glumit cu mine apoi a tipat si m-a dat afara? Ce inseamna asta? Ce e in neregula cu tipul asta? Ma voi minti singura spunandu-mi ca reactia a fost cauzata de lipsa acelor paste.