A Slice Of Reality

Două cuvinte-partea 1 [povestea ei]

      [Această poveste nu are intenția de a simpatiza violatorul. Este inspirată de cartea "South of forgiveness"]

      Ziua următoare se trezise doar pentru a-şi găsi propriul trup dureros, rochia ei fiind adunată la şolduri, nasturii desfăcuți, sutienul deschis şi lenjeria strânsă la glezne. Se simţea murdară, folosită şi ruşinată. Îl căuta cu privirea, speriată, vrând să îl confrunte, dar nu era pe nicăieri. Lacrimi apărură în ochii ei în timp ce se îmbrăca încet şi părăsi casa în care se ținu petrecerea.

      Totul a început când amândoi au dat pe gât câteva shot-uri de alcool la petrecere. Erau buni prieteni şi ea avea încredere în el în timp ce se mişcau sălbatic pe ringul de dans. Se lăsa purtată de val inconştientă, aşa că s-au oprit din dansat.

      Ea a vrut să se odihnească aşa că a dus-o sus într-o cameră goală. Amândoi s-au împleticit pe scări şi ea a chicotit inocent, neştiind ce urma să vină.

      A aşezat-o gentil pe pat şi a sărutat-o scurt. Ea era confuză, dar a crzut că era doar un inofensiv sărut prietenesc. Un simplu sărut a condus către cele mai grave orori a săracei fete în timp ce el a continuat către ceva mai rău. Nu se putea împotrivi sau să-l aducă în simțiri, deoarece, sub influența alcoolului, se simţea slabă.

      Violenţa brutală şi durerea săgetătoare prin care a trecut în noaptea aceea a distrs-o complet. A dat vina pe petrecere, şi pe alcool pentru experienţa chinuitoare. Nu doar că a dat vina pe el, dar a dat vina pe ea însăşi.

      Mersese liniştită de-a lungul stăzilor, târşâindu-şi picioarele, până ajunse acasă. Părinții ei au crezut că ea dormea liniştită în camera ei întrucât era o fată ascultătoare. Erau conştienți că a fost la o petrecere, crezând că s-a întors la miezul nopții.

      S-a încuiat repede în camera ei şi a plâns, dând frâu liber emoțiilor să curgă sub forma lacrimilor sărate. Urmăroarele zile a rāmas liniştită ascunsă în casa ei, părinții neştiindu-i suferința.

      Într-un sfârşit s-a gândit că merită o explicație de la el. A apelat numărul lui dar nu a răspuns. Nici nu a răspuns la nenumăratele mesaje şi mesaje vocale, alegând şi el să se ascundă de realitate. Câteva zile mai târziu, când parinții i-au observat agonia, au abordat-o. Ea a mărturisit ce s-a întâmplat, iar părinții au rămas şocați. Ei au certat-o, spunându-i că e vina ei. A adus dezonoare şi ruşine familiei.

      Purta o povară imensă şi vinovăție, şi a crezut fiecare cuvânt aruncat de părinții ei. Şi ea credea că era vina ei că a ajuns în situația asta. Era singura responsabilă pentru actuala sa stare depresivă.

      După câteva săptămâni, şi-a mărturisit suferința unei prietene, Jules. Jules era şocată dar a insistat să depună plângere împotriva lui. Jules a ajutat-o să înțeleagă că nu e vina ei şi merită dreptate. Jules a ajutat-o să dea mărturie şi să treacă prin procedurile legale în timp ce părinții eu au refuzat să coopereze.

       Jules şi ea chiar credeau că o să câştige cazul, dar din păcate au pierdut.

Asta a fost doar începutul. Urmează partea a doua.