A Slice Of Reality

Băieții nu plâng

      Se întorcea acasă înconjurat de o liniște apăsătoare,

      Când dintr-o dată a fost prins și supus unei violențe covârșitoare.

      Hainele îi erau smulse și fiecare lovitură îl distrugea,

      Lacrimi îi curgeau pe obraji, în timp ce ascuns în slabele lumini stătea.

      Trebuia să se confeseze, să spună cuiva,

      Să se ușureze de durerea ce îl apăsa.

      "Uitați, gay în căutare de atenție!" strigau băieții,  și fetele râdeau,

      Comentarii deranjante care îl marcau, pe holuri răsunau.

      Se regăsi pierdut într-un gol interminabil de emoții răscolitoare,

      Nu era nici o soluție ca oamenii să renunțe la prejudecare.

      Pentru că băieții erau din piatră, și nu se puteau plânge,
      Așa că familia lui o minciună crezură că e.

      Într-un sfârșit s-a sinucis,  știind că nu aparține locului.

      De ce s-ar ruga oamenii pentru purificarea sufletului?

      Când asta e tot ce și-a dorit.

Sper că nu am transformat asta într-o prostie deoarece am vrut să păstrez rima. Oricum vă recomand să citiți și varianta originală pentru o lectură completă.