A Slice Of Reality

Fiind eu însămi

      Zoey alerga pe coridor din cauză că luase note bune la aproape toate materiile. Brusc, se opri din alergat şi se ascunse după perete când auzi voci şoptite.

      "Trebuia să fac un proiect la istorie cu o fată pe nume Zoey, dar nu a fost aici ieri." băiatul cel nou îi spuse celei mai bune prietene a lui Zoey.

      Zoey îşi aminti acea zi îngrozitoare. I se făcuse rău fiindcă nu mâncase nimic de mult timp, deoarece voia să slăbească. În mintea ei ştia că urma să devină anorexică, dar era pentru "binele" ei, aşa cum îi spuseseră părinții. Pe părinții ei nu îi interesau dacă ea se înfometa, ei voiau ca ea să fie slabă ca şi celelalte fete.

      "Aa, da, Zoey..." se bâlbâi prietena ei şi Zoey îşi îngustă privirea.

      "Cine este ea?" întreabă băiatul iar inima lui Zoey începe să i se sbată în piept în timp ce se joacă cu propriul tricou.

      Prietena lui Zoey ştia că ea voia să afle cât mai multe despre acest băuat drăguț. Ştia că Zoey îl plăcea pe băiat şi începea să dezvolte o pasiune pentru el. "Sper să îi spună ceva frumos" se ruga Zoey în mintea ei.

      "Zoey... ea este o fată foarte grasă." prietena ei chicoti în timp ce inima lui Zoey se frânse în mii de bucăți.

      Lacrimi au început să curgă din ochii lui Zoey în timp ce ea plecă înecându-se în ruşine şi milă de sine. A încercat nenumărate moduri de a deveni slabă ca un băț, dar toate eforturile erau în zadar. Doctorul i-a explicat că aşa era ea şi că pentru a deveni slabă avea foarte mult de muncă, doar că nu era bine pentru sănătatea ei. Dar părinții ei ignoranți erau în stare de orice ca Zoey să nu mai fie grasă.

      Era vremea prânzului şi stomacul lui Zoey cerşea mâncare. În ciuda faptului că liceul nu era tipic şi clişeic, ea era în grupul popularilor deoarece era bogată şi purta haine pe care alții nu şi le permiteau decât dacă îşi vindeau rinichii.

      Prietena ei povestea despre vara petrcută şi îşi mânca cartofii prăjiți, ignorând total melancolia lui Zoey. Toți ceilalți râdeau în timp ce Zoey zâmbea jalnic la cutia ei cu mâncare. Prânzul ei consta în patru pastile care acționau ca supliment pentru masa ei originală.

      Zoey înghiți pilulele şi bău apă. Ochii ei alunecară asupra oamenilor care stăteau lângă ea făcând glume. Ea nu aparținea acolo, se gândi Zoey şi se ridică. Se scuză şi merse să stea cu o altă fată grasă care mânca în colțul cantinei.

      "Ce cauți aici?" întrebă Brittany, mâncând un burger mare şi scărpinându-şi brațul gras.

      Brusc, Zoey începu să se compare cu Brittany. Brittany era drăguță, cu părul castaniu şi ochii de un gri cețos, dar era grasă la fel ca ea. Zoey încerca să se convingă că nu era singură. Mai erau mulți ca ea, aşteptând disperate să fie slabe. Dar burgerul lui Brittany arăta contrariul.

      "Vrei să petreci timpul cu oameni de mărimea ta?" întreabă Brittany şi se uită la prietenii lui Zoey. "Eşti geloasă pe scheleturile lor, văd asta."

      Zoey suspină şi mormăi "Eu nu aparțin acolo, tocmai am aflat ce cred toți despre mine. Când ne îmbrăcam, înaite de o petrecere toţi erau acolo spunând că eu doar aveam forme, că nu eram grasă. Că eram..."

      Nu îşi mai găsi vocea şi înghiți nodul ce se formă în gâtul ei. Brittany îi oferi burgerul ei pe jumătate mâncat dar îl refuză.

      "Cum poți mânca toate porcăriile astea? Părinții tăi îți dau voie să mănânci?" Zoey întrebă uşor iar Brittany dădu din cap.

      "Burger am voie să mănânca doar o dată pe lună. În celelalte zile mănânc doar fructe şi legume."

      "Oh, dar ai voie să mănânci fructe şi alte lucruri de astea? În fiecare zi?"

      "Normal. Ce altceva crezi că mănânc? Trebuie să mâncăm şi noi ceva, nu? Oricum, doar mă uit la mâncare şi mă îngraş un kilogram. Aşa că nu pot face nimic" spuse Brittany nonşalantă şi Zoey se holbă la ea.

      Zoey îşi amintea vag că ultima dată când a mâncat o masă sănătoasă a fost acum două săptămâni la casa unei prietene. Zoey nu avea voie să mănânce altceva înafară de pastile suplimentare şi un măr.

      Clopoţelul sună şi Zoey intră în linişte în sala mare. Astăzi era consiliere pentru carieră unde părinții erau invitați. Zoey se aşeză lângă părinții ei care nu s-au deranjat nici să se uite la ea, erau prea ocupați să vorbească de afaceri cu alți părinți.

      Sesiunea a începu iar Zoey se scufundă în scaunul ei deoarece profesorii puneau întrebări referitoare la ambiția elevilor. În cele din urmă privirea profesorului ateriză pe Zoey care trebuia să se ridice în timp ce un microfon îi fusese pus în mână.

      "Zoey, eşti unul dintre cei mai deştepţi elevi ai şcolii noastre. Spune-mi ce ai dori să devii?" întrebă profesorul şi Zoey îşi muşcă buza de emoție.

      "Spune doctor" şopti mama sa dar Zoey doar stătea jucându-se cu firul microfonului.

      "Vrea să devină slabă" Zoey auzi o voce şi se uită în jur.

      Toți oamenii aveau o expresie normală în timp ce Zoey încerca să îl găsească pe cel ce a vorbit. Câțiva oameni chicotiră în timp ce alții se abțineau să nu râdă. Lacrimi au început să apară iar ea suspină tăcut.

      "Linişte!" țipă profesorul frustrat şi toată sla tăcu.

      Zoey se uită la părinții ei care îşi plecară capetele de ruşine. Respiră adânc şi spuse cu un glas tremurând "Nu vreau să fiu slabă. Am obosit să încerc să fiu ceva ce nu sunt. În fiecare zi mă trezesc cu aroma unui mic dejun delicios, dar speranța de a mânca o masă adecvată pare un vis îndepărtat. Trăiesc cu nişte pastile şi m-am săturat de asta. Câteodată vreau doar să iau un foarfece şi să-mi tai grăsimea jos. Oamenii mă judecă când mănânc, lasă comentarii răutăcioase care dor. Doare să fiu eu..."

      Era o linişte absolută în sală iar Zoey observă că toată lumea era şocată. Toate sentimentele ei şi-au găsit vocea. O voce atât de puternică care făcu toată lumea să se simtă vinovată.

      "Foarte bine, Zoey!" Brittany exclamă mândră şi buzele lui Zoey se ridicară într-un zâmbet.

      "Deci, Zoey.. ce vrei să devii?" profesorul întrebă uşor şi îi zâmbi cald.

      "Vreau doar să fiu.. eu."