[Aceasta este o poveste despre gay, aşa că dacă te incomodează, poţi sări peste.]
Troy stătea acolo tăcut pe scaunul său, cu nasul îngropat într-o carte când autobuzul aproape pleca. Dintr-o dată a auzit un strigăt şi autobuzul s-a oprit. Şi-a ridicat privirea din carte şi a văzut un băiat de vârsta lui care intra în autobuz.
Băiatul a mormăit niste scuze către şofer şi s-a îndreptat spre Troy cu o grimasă amuzată. Troy s-a panicat şi şi-a îndreptat repede atenția către carte. A văzut băiatul mergând hotărât spre el şi s-a mutat pe locul de la geam lăsându-l să se aşeze lângă el. Troy a continuat să citească, dar din colțul ochiului a observat băiatul care se uita la el ostentativ. Troy s-a foit incomodat pe scaun şi băiatul s-a apropiat de el.
"Dan Brown?"
Troy auzi băiatul de lângă el întrebând uşor cu vocea lui răguşită şi înghiți în sec.
"Eu sunt Tyler" băiatul s-a prezentat şi Troy înghiți din nou în sec neridicându-şi privirea din carte.
Troy nici nu l-a întrebat cum îl cheamă şi nu îşi dădea seama de ce Tyler a început o conversație cu el.
"Cum te numeşti?" a întrebat Tyler şi Troy s-a foit incomodat.
"Troy" a spus abia auzindu-se.
"Uite-te la mine" insistă Tyler, "uite-te la mine când vorbeşti".
Troy şi-a ridicat privirea timid şi a întâlnit verdele ademenitor al ochilor săi care l-a captivat imediat. Respirația i s-a accelerat şi inima i s-a zbătut în piept. Tyler era grozav, se gândi Troy, dar nu era ca el. Tyler nu era bolnav ca el.
Troy era bolnav, era ciudat, un mic pervers care găsea bărbații fascinanți. A ştiut mereu asta, suspiciunile şi dubiile sale au fost confirmate când în clasa a opta amicii lui au strecurat nişte reviste cu femei dezbrăcate în şcoală. Troy nu a simțit nimic când s-a uitat împreună cu amicii lui pe reviste.
În clasa a noua, pe când juca fotbal, băiatul slăbuț ce era Troy, a înscris un gol esențial. Coechipierii săi, care nu purtau tricou, au alergat spre el şi l-au îmbrățişat triumfători. Troy a avut un sentiment ciudat de fluturaşi în stomac, pe care l-a îngropat adânc. După ore de citit cărți la vechea bibliotecă, a ajuns la concluzia că era gay. Un termen care îi era nefamiliar şi familiar în acelaşi timp.
În ţara lui homosexualitatea era un păcat. Descoperit, el ar fi fost închis şi torturat cu biciul. Era invidios pe oamenii ca el care se bucurau de privilegiul lumii libere şi care puteau să îşi exprime sexualitatea şi să nu fie limitaţi la o noţiune particulară. Aşa că nega că este gay. El nu era gay, el era doar... el.
"Eu sunt Troy" spuse cu blândeţe în timp ce Tyler zâmbi larg către el.
Troy şi Tyler erau ca polii opuşi ai unui magnet care se potriveau perfect unul cu altul. În fiecare zi Troy păstra locul pentru Tyler şi îl aştepta nerăbdător. Tyler nu îl dezamăgea şi apărea mereu, făcând inima lui Troy să plutească în speranţă.
Era o zi ploioasă când Tyler şi Troy au coborât din autobuz. Troy îşi cărase umbrela cu el dar Tyler nu. S-a oferit sfios să împartă umbrela cu Tyler care a zâmbit drept răspuns. În timp ce mergeau prin ploaie, Tyler l-a luat de mână pe Troy şi şi-a împletit degetele cu ale sale.
El nu e ca tine, el nu e ca tine, îşi tot repeta Troy ca o mantră, ca aducere aminte să nu se comporte ca un ciudat ce credea că este.
Gândurile i-au dispărut atunci când Tyler s-a oprit din mers. Troy se uita la el curios şi înainte să îşi dea seama ce se întâmplă, buzele catifelate ale lui Tyler s-au izbit de ale sale.
Ploaia cădea jos grea, creând un sunet ritmic care îl liniştea pe Troy, deoarece ştia că amândoi sunt ascunşi de ploaia furtunoasă. Buzele lui Troy s-au mişcat ezitând când Tyler şi-a înclinat capul adâncind sărutul pasionat.
Când Tyler s-a retras mâinile lui Troy încă strângeau tricoul lui Tyler. S-a desprins ruşinat de Tyler simțindu-se roşind ca o fetiță de doişpe' ani. Tyler avea un zâmbet strâmb implantat pe față şi nicibo fărâmă de frică în ochii să strălucitori.
Şi atunci povestea lor de iubire a început în autobuz, unde Troy îi păstra mereu locul lui Tyler. Când autobuzul era plin amândoi stăteau împreună. Când autobuzul se oprea la fiecare stație, ei se ciocneau unul de altul. Atunci când se dădeau jos din autobuz, fața lui Troy era roşie iar Tyler avea buzele curbate în cel mai larg zâmbet, la care puteai visa o viață.
Se sărutau în ploaie, după copaci, şi cel mai des în întuneric, mereu asunşi de privirile cercetătoare ale lumii. Lui Troy îi era mereu frică să nu fie descoperiți, dar Tyler îl asigura mereu, să nu-şi facă griji.
Într-o zi, când Troy cobora din autobuz, şoferul i-a prins brațul. Troy s-a întors şi şoferul i-a şoptit "Lasă acel copil, flăcăule. Ştii că vei avea probleme."
Troy îngheță când şoferul îi dădu drumul la mână şi-l bătu pe spate. Înghiți în sec şi picioarele îi tremură. Trase adânc aer în piept şi fugi pe străzile goale până când se izbi de cineva. Era Tyler.
"Troy, tu eşti." a exclamat Tyler, dar apoi sprâncenele sale s-au unit în confuzie când a observat lacrimi curgând pe obrajii lui.
"Hei, ce s-a întâmplat? Uite-te la mine." i-a cerut Tyler "Uite-te la mine, Troy."
"Nu pot" murmură "nu pot continua cu orice se întâmplă.. între noi."
"Totul este bine.."
"Nu!" Troy ridică vocea şi ochii lui Tyler se măriră. Era prima oară când Troy țipa la el.
"Nimic nu este bine!" țipă el şi îl împinse pe Tyler care încerca să îl îmbrățişeze.
"O putem scoate la capăt, suntem în asta împreună. Vom lucra din greu şi vom găsi un loc de muncă undeva unde nu sunt restricții. O putem face."
"Nu! Nu e aşa uşor." clacă Troy, "Doar stai departe de mine."
"Ştii că nu pot, te iubesc!" şopti Tyler şi Troy îşi scutură capul.
"Nu! Tu ar trebui să iubeşti o fată! Trebuie să ieşi cu o fată! Nu poți fi cu mine, nu sunt o fată" murmură Troy şi îşi şterse lacrimile.
"Dar.."
"Şşt!... păstrează tăcerea"
Şi aşa Troy fugi şi Tyler rămase tăcut. Ziua următoare întră în autobuz şi inima i se frânse în milioane de bucăți când văzu o fată lângă Troy, stând pe locul care îi era rezervat lui.
CITEȘTI
A Slice Of Reality
Short StoryO colecție de povestioare triste cu o tentă de crudă realitate. !!!Această poveste nu îmi aparține, eu doar o traduc!!! !!!This story is not mine, I'm just translating it!!! #91 în proză scurtă- 27.06.2017 °All rights reserved to @wigglysubu