Goana după perfecțiune

140 33 2
                                    

      [Definiția perfecțiunii este diferitā de la persoană la persoană. Această poveste nu intenționează să supere nici o persoană de altă rasă, culoare etc..]

      Era frumoasă. Toată lumea ştia asta. Bărbaţii o priveau chiar de mai multe ori şi femeile o invidiau.

      Mama ei obişnuia să îi spună "Fiica mea, eşti imperfectă, dar în cel mai perfect mod."

      La cei şase ani a înţeles greşit spusele mamei sale deoarece doisprezece ani mai târziu, tot ce îşi dorea era să fie perfectă.

      Avea părul des, de un castaniu închis, lung şi ondulat, care căteodată devenea creț din cauza umidității, şi era nesigură din pricina asta. Pe de-o parte era recunoscătoare că nu avea buclele dezordonate ale mamei  sale. Nu îi plăceau acei pistrui naturali care îi împodobeau nasul sau obrajii îmbujoraţi ce păreau prăfuiți. Credea că nasul ei era mare cât Jupiter şi prea lat pentru gustul ei.

      Nu-i plăceau nici ochii săi căprui în formă de migdală care au început să-şi piardă din sclipire odată ce zâmbetul a început şi el să pălească. Asta era datorată tristeții subite apărute odată cu dorinţa ei de a deveni perfectă. A început să-şi plânga de milă şi dezgustul de sine a consumat-o.

      Voia să fie albă ca zăpada aşa că a început să îşi urască pielea fină de un bronz natural care scâteia sub soare, făcând-o să arate ca o zeiţă splendidă. Oamenii îi adorau frumusețea, dar ea țintea spre perfecțiune.

      Curând ajunse anorexică doar pentru a deveni slabă, dar sănătatea ei începuse  să se deterioreze. Ea admira şi venera modelele plasticate din reviste şi a ales calea greşită, dar era prea târziu.

      A suferit o operație estetică. Pielea ei era acum palidă şi fantomatică, nasul ei era acum subțire şi părul ei avea o nuanță absurdă de blond deschis şi maro.

      În sfârşit a devenit definiția perfectă a perfecțiunii, a vrut să arunce o privire la ea cea din oglindă. Sprâncenele se uniră în confuzie din cauză că nu a putu să se recunoască. Îşi trecuse mâna peste fața sa plasticată şi prin părul său drept, şi brusc i se făcuse dor de vechea ea. A realizat că s-a pierdut pe parcursul goanei după perfecțiune.

      Acum tot ce îşi dorea era să redevină imperfectă.
 

 

A Slice Of RealityUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum