Cavalerul Negru

Capitolul 1: Începutul

        

- Câștigătoarea premiului pentru cea mai bună carte în categoria Fantasy este... Lea Gauthier cu cartea ,,Steaua" ! anunta prezentatorul către adolescenta în vârstă de 17 ani.

Un val de aplauze o făcură să se ridice de pe scaun si să se duca în scenă ca sa își ridice diploma. Își aplecă capul în jos pentru a-l mulțumi, fără sa scoată un cuvânt. Ca înfățișare fizică este înaltă cu un păr de un blond luminos și ochii albastri ca safirul. Îmbrăcămintea ei constă cu o personalitatea ei băiețoasă cu un tricou gri cu 10 cerculețe cu o eșarfă cenușie peste gâtul delicat. La mâna stângă purta un ceas negru. Purta jeanși cu tăieturi mici la mijloc și la picioare purta niște Converse negri. După un șir lung de aplauze, ea părăsește sala rapid, de parcă nimic nu se întâmplase.

Acum patru ore și jumătate nu iși revenise din șocul puternic  cauza divorțul părinților ei, în urma unor discuții aprinse despre o posibilă aventură a mamei sale. Tatăl ei, un om de afaceri, grijuliu și fidel soției sale, pe când mama ei, provenită dintr-o familie bogata si interesata numai de banii acestuia, a profitat de dragostea acestuia și l-a înșelat. La tribunal când  o mai văzuse  acel zâmbet fals de pe fața femei care o născuse, o cuprinsese o durere in suflet amestecată cu ură și furie, dar suficiente pentru a fi ascunse.  Ea înțelege că nu a fost iubită ca toate mamele în mod obișnuit, care își iubesc copii necondiționat. Încearcă acuma să uite de ea, chiar dacă în sufletul ei este greu și să meargă mai departe.

Ieșind din teatru, îl vede pe părintele său în fața mașinii, înlăcrimând de bucurie față de succesul ei. Lea se uită la el cu tristețe pentru că acesta este singurul motiv pentru care aceasta s-a îndrăgostit de literatură. Tatăl ei o învățase de mică să prețuiască literatură și a încurajat-o să citească cărți, pe când mama ei era mai mereu în cluburi și discoteci. O lacrimă cristalină o cuprinsese în obrazi rozalii a fetei, încât fugi spre brațele tatălui ei, de parcă ar mai fi singura persoană pe care o mai iubește.

- Leana, scumpo! spune tatăl ei mângâind părul ei. Trebuie să înțelegi ca ce a fost, a fost! Trebuie să te concetrezi acuma pe ce ai!

- Dar nu e corect! spune blonda plângând în continuare.

- Stiu ce spui scumpo! spune tatăl ei cu calm. Dacă mama ta nu ar fi fost o nesimțită și o nerecunoscătoare nu s-ar fi întâmplat asta. Oricum trebuie sa uiți și să fii mândră de cartea ta!

- Te înțeleg tată! spune fata oprindu-se din plâns. Doar că nu mai știu ce să  fac după toată chestia asta asta!

- Nu te opri din cea ce faci Leana! îl sfătui tatăl. Continuă să  scrii și în timp vei fi apreciată!

- Și cum voi face ? se miră blonda ieșind din brațele părintelui său.

- Simplu îți voi spune un secret! zâmbi tatăl ei si îi arată cu degetul spre steaua albă. Vezi acolo, este Luceafărul, când n-o sa mai ai nicio speranță, roagă-te la acesta să îți dea putere și ai să vezi că o să fie mai bine!

- Bine tată, voi face! spune blonda zâmbind.

- Nu acuma scumpo! o opri tatăl . Acuma trebuie să mergem acasă să te schimbi, într-o rochie superbă pe care am cumpărat-o acum două săptămâni și să mergem la restaurantul Du Dame ca să te prezint oameniilor mei.

- Nu cred că aş veni? spune blonda melancolică.

- De ce? se miră tatăl ei.

- Aş vrea să fiu singură momentan ca să îmi revin! spune fata încercând să nu-l întristeze pe părintele său.