'-Buna,esti tare simpatica. Chiar mi-ar plăcea.'
Băiatul asta chiar nu stie sa rada de o fata care ii trimite mesaje penibile? Ce fel de băiat e si asta? Toți pe care i-am cunoscut radeau de mine si de fata mea fara pic de fard,de parul meu blond pana la fund,spunandu-mi ca parca as fi un copil de grădiniță.
Nu ii răspund. Ma gândesc câteva minute bune la ce ar trebui sa fac,asa ca pun lucrurile in balanța. Daca as vorbi cu el probabil va rade si el de caracterul meu ciudat si voi fi un extraterestru venit pe Pământ. Daca nu as vorbi probabil ar rade de mine ca nu am curaj sa ii vorbesc.
Oh,sfinti Zei,ce ar trebui sa fac?
'-Scuza-ma,îmi scri si apoi nu îmi mai răspunzi?'
'-Ah,buna! Am fost foarte ocupată. Urma sa iti scriu mai tarziu.'
'-E ok,ce clasa esti?'
'-A 8-a,tu?'
'-A 12-a.'
Firar. Acum sigur nu îmi mai scrie când a auzit ca am 15 ani. Am stricat tot...
A doua zi,in drum spre scoala ma opresc la covrigarie pentru ca cineva a uitat sa îmi cumpere pâine. Merg grăbită pentru ca vremea da semne de ploaie,încât nici nu o aud pe So când ma striga,dar se lasă bătută pentru ca eram prea concentrată.
-2 covrigi cu mac,va rog.
-Imediat drăguță.
Le plătesc doamnelor de la covrigarie si plec spre scoală,când îmi dau seama ca a inceput sa ploua.
-La dracu. Asta mai lipsea.
-Hopa,micuța impielitata înjură.
-Nu înjur,e doar ceva din reflexie.
Ma uit la el uimită si dezgustata pentru ca in general băieții ma dezgustă.
-Păstrează asta,eu ma descurc pana în clasa. Se uita la mine cu ochii lui verzi patrunzatori si ini da umbrela in mana. Raman socata si ma uit dupa el cum fuge prin ploaie,dar tricoul umed ii defineste perfect patratele. Raman cu gura căscată o vreme,apoi îmi dau seama ca am întârziat la ora de romana.
Fug cat pot de repede in clasa si ciocan,apoi intru fara sa mai astept ca profesoara sa îmi spuna sa intru.
-Va rog frumos sa ma scuzati. Am avut o mica problema si a inceput sa ploua,va rog.
-Problema era ca ti-ai luat covrigi sau ca David ti-a dat umbrela?
La naiba,ne-a vazut. Prima mea absenta in ultimii 3 ani. Am mai avut in clasa a 5 a una,am refuzat sa alerg la sport dupa ce o colega a cazut si si-a rupt piciorul.
Ma duc in banca si ma gândesc ce sa fac cu umbrela.
Ce dibitoc. Cred ca ma urmărea. Asta sigur e lesinat dupa mine. Un surâs micuț mi se adăpostește in colțul gurii. Ma uit catre fereastra si incerc sa îmi dau seama ce vrea de fapt băiatul asta. Daca merita sa risc sau nu.
