▪Please▪ The Cherry Blossom Tree

¡¿4

Credits: Smyang Piano: https://m.youtube.com/user/Fogotish

"Totul va fi bine, scumpa mea." Spune mama şi îmi mângâie părul

"Ştiu, eomma. Totul o să fie bine, dar nu acum." Spun printre suspine şi aud soneria telefonului

Îl iau de pe noptieră şi răspund imediat când văd pe ecran *Dobong Soon*.

"Yoboseyo?" Spun şi îmi trag nasul

"TaeGuk-ah... Ce ai pățit? Sunt în drum spre tine." Spune ea de la celălalt capăt al firului, iar eu zâmbesc slab

"Nu trebuie să vii, Dobong Soon. Sunt bine."

"Normal că trebuie să vin. Treci jos şi deschide uşa." Spune ea autoritară şi mă ridic din pat cu tot cu pătura pe mine

Cobor scările, parcă cu încetenitorul, cu telefonul la ureche şi descui uşa. O văd pe Dobong Soon cu o cutie uriaşă de înghețată în mâini şi îi fac loc să intre. Pune cutia pe jos şi vine să mă ia în brațe, iar eu încep să plâng şi mai tare.

"Parcă mi-ai zis că eşti bine. Asta nu e bine, TaeGuk." Spune şi îmi mângâie părul, iar eu suspin

"O să fiu, Dobong Soon. O să fiu."

●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●

Câteva zile mai târziu

Îmi fac şi ultimele retuşuri la păr şi las buclele să-mi stea libere pe spate. Mă dau cu rimel, tuş şi puțin fard de pleoape, iar apoi îmi pun un luciu cu aromă de căpşune pe buze. Mă uit o ultimă dată în oglindă şi îmi pun ghiozdanul pe un umăr.
Am decis să nu-mi pese. O să uit de ce s-a întâmplat acum câteva nopți şi o să trec peste. Şi asta totul datorită celor care mi-au fost aproape zilele astea.
Nu am mai fost la şcoală restul săptămânii, dar în schimb am avut parte de câteva zile superbe. BTS s-au reunit de urgență pentru a mă bine-dispune, mama a gătit numai mâncărurile mele preferate, TaeKwon şi JinSeok au avut grijă de mine ca de o păpuşă de porțelan, iar Dobong Soon s-a "mutat" pentru scurtă perioadă de timp în camera mea.
Am scăpat de ochelari. Am decis că trebuie să mă îmbunătățesc şi să nu-l las pe Dae Hyun să mă mai supere şi pe nimeni altcineva, de fapt.
Cobor scările şi mă încalț, îi salut pe ai mei şi ies din casă, pregătită pentru o nouă zi... o nouă eu.

Ajung la şcoală, iar primul lucru pe care îl aud când intru pe coridor sunt fluierături. Sunt cu spatele la ei, iar părul îmi ascunde o mare parte a feței. Decid să mă opresc şi să îi dau o lecție lui Dae Hyun, pentru că ştiu că e acolo dar nu şi-a dat seama cine sunt.

"Neața, băieți." Spun întorcându-mă cu fața la ei şi le fac cu mâna, iar lui Dae Hyun îi pică fața

Mă întorc şi îmi continui drumul spre clasă, chicotind şi ținându-mi strâns ghiozdanul de bretele.
Intru în clasă şi mă pun în banca mea, aşteptând ca proful de engleză să vină.
Deja a trecut o săptămână de când proful ne-a dat acel proiect, iar eu n-am reuşit să fac nimic şi nici nu am vorbit cu Won Bae să văd dacă a făcut ceva.
Profesorul intră câteva minute mai târziu urmat de clasa lui Won Bae, iar eu îmi pun telefonul şi căştile în ghiozdan şi mă fac comodă pe scaun. Îmi pun coatele pe bancă şi aştept ca Won Bae să se hotărască dacă se pune sau nu pe scaunul de lângă mine. Până la urmă se aşază pe scaun şi scoate nişte foi din ghiozdan pe care le pune pe bancă. Le iau şi vreau să le citesc, dar Won Bae îşi pune mâna peste mâinile mele şi se apropie considerabil, moment în care mă întorc spre el.

"Ce e?" Întreb şi încerc să nu slăbesc contactul vizual pentru a nu părea slabă

"Ai lentile. De ce ai renunțat la ochelari? Erai super drăguță cu ei." Spune ultima parte mai încet şi se întoarce dezamăgit într-o parte

Rămân cu ochii larg deschişi câteva secunde, după care mă hotărăsc să fac ceva pentru proiect.

"Deci... Până la urmă cum rămâne cu proiectul?" Întreb şi îmi dreg vocea

"Pe foile alea am scris tot ce mi-a venit în minte despre viață. Dar încă nu am găsit un simbol al vieții aşa cum ne zicea proful. M-am gândit la câte ceva, numai că voiam să am şi părerea ta şi să alegem împreună."

"Sigur. Ia s-auzim."

"Bradul- e tot timpul verde, simbolizând viața, siguranța, prietenia, iubirea; Floarea de lotus- creşte în ape întunecate, tulburi şi îşi deschide petalele la lumina soarelui, simbolizând drumul prin întuneric şi transformarea; Cireşul înflorit- are o semnificaţie deosebită, simbolizând renaşterea şi speranţa; iar ultimul dar nu cel din urmă, Apa- simbol al vieții, al regenerării şi al purității." Spune el şi îmi arată foaia pe care şi-a notat

Mă uit încă o dată peste fiecare, după care iau un pix roşu şi încercuiesc "Cireşul înflorit".

"Ştiu un parc unde sunt mulți cireşi înfloriți. Mama şi tata obişnuiau să ne ducă acolo pe mine şi frații mei când eram mici. Iubesc locul ăla deoarece e apropiat de locul în care a crescut mama. Mi-a povestit multe de pe vremea când era acolo." Spun şi îmi scot telefonul, căutând poze

Găsesc câteva poze şi i le arăt lui Won Bae, iar el rămâne surprins şi se trage mai în spate.

"Dar parcul ăsta e lângă un spital de nebuni." Spune el, iar eu închid telefonul

Înghit în sec şi îi zâmbesc, iar el îşi pune o mână pe umărul meu, cealaltă odihnindu-şi-o pe obrazul meu drept. Se uită profund în ochii mei, dar brusc îşi mută privirea pe buzele mele, după care iar în ochii mei. Se apropie din ce în ce mai tare de mine, distanța dintre noi micşorându-se, iar eu îmi închid ochii şi mă trag în spate.

"Mergem azi în parc să facem câteva poze cu cireşii?" Spun şi îmi simt gâtul uscat

"Ăăm... De ce nu folosim din pozele tale. Au o claritate destul de bună şi reprezintă viața de familie, copilăria."

"Sunt bune pozele, dar mai bine ar fi să facem unele noi. Consider că ar fi corect să facem totul împreună." Spun şi mă uit la el

"Da. Sigur. Facem poze noi. Împreună." Spune bâlbâindu-se şi îşi pune mâna la ceafă zâmbind până la urechi