▪Please▪ The Cherry Blossom Tree

¿¡10

Credits: Smyang Piano: https://m.youtube.com/user/Fogotish

○...○

Stau nemișcată în fața lui, prin mintea mea trecând o mulțime de gânduri.

"Haide! Trage în mine și omoară-mă! La tine nu m-aș întoarce nici moartă!" Strig către el și, prinzând curaj, mă poziționez în fața lui Won Bae ca el să nu mai poată fi rănit

Începe să plângă și își întoarce privirea de la mine, apăsând pe trăgaci. Următorul lucru pe care îl văd e Hye Shin sărind în fața glonțului.

"Nuu! Hye Shin!" Strigă DaeHyun, iar eu cad lângă trupul lui Hye Shin
"Ce dracu', omule? Cum ți-a scăpat din mâini?" Țipă și îl împușcă pe tipul care o ținea pe Hye Shin

Îmi iau mâinile pline de sânge de pe trupul lui Hye Shin și mă ridic în picioare.

"Îți place ce ai făcut? Ți-ai omorât prietena, DaeHyun!" Strig plângând și îl împing, iar el își îndreaptă pistolul spre mine

"Taci! Doar taci!" Strigă și tresar când trage în perete
"Asta nu trebuia să se întâmple! El nu mi-a spus că o să moară oameni!" Spune și mă uit confuză la el

"El? Cine, DaeHyun?" Întreb și merg mai aproape de el
"Cine te-a pus să faci asta?"

"Nu așa trebuia să se întâmple! Ea nu trebuia să moară! Trebuia doar să vă speriu pe voi doi! Ea nu trebuia să pățească nimic!" Spune ignorându-mi întrebarea și se tot învârte cu mâinile la ceafă

"Cine dracu' te-a pus să faci asta, DaeHyun?" Strig, dar un foc de armă îmi acoperă țipătul
"DaeHyun?" Întreb când văd că se uită pierdut la mine

Trupul lui cade peste al meu, iar eu rămân șocată când îi văd ochii dându-se peste cap.

"DaeHyun! Nuu!" Strig și îi pun capul în poala mea
"Trezește-te, DaeHyun! Te rog! Trezește-te! Îți promit că dacă te trezești o să te iert. O să uit tot ce ai făcut și o să fim cei mai buni prieteni. Cum eram pe vremuri. Te rog!" Îi șoptesc plângând, iar HyungWon, fratele lui Won Bae, apare de nicăieri și mă trage de lângă trupul lui DaeHyun

Mă târăsc până lângă perete și mă ghemuiesc lângă el plângând, iar Won Bae vine la mine și mă strânge puternic în brațe. Ne ridicăm în picioare și, cu pași repezi, ieșim din școală, unde suntem așteptați cu nerăbdare de zeci de părinți, polițiști, jandarmi și cadre medicale. Îi văd pe mama și tata și fug spre ei, dar când îmi cobor privirea și văd că sunt plină de sânge cad din picioare, pierzându-mi cunoștiința.

○---○

Rămân fără aer și îmi scot capul de sub apă, încercând să-mi reglez respirația timp de câteva minute.

Ies din cadă și îmi iau halatul pe mine, mergând în fața oglinzii. O umbră palidă a ceea ce eram acum câteva zile mă privește înapoi: ochi roșii de la plâns, buzele mușcate și însângerate.

Mă ridic de pe scaunul de la măsuță și caut, în grabă, o foarfecă prin sertare. Găsesc o foarfecă destul de măricică și iau o hotărâre care-mi va aduce un nou început în viață.



După ce am terminat de tăiat, mă uit pentru o clipă în oglindă și ies din baie.
În camera mea îl văd pe Won Bae dormind, așa că refuz să îl trezesc pentru că sunt sigură că e extenuat și ies în liniște din cameră.

Cobor în bucătărie ca să-mi iau un pahar cu apă și îi găsesc pe mama și tata discutând, iar când mă uit la ceas observ că e trecut de miezul nopții.

"De ce nu dormiți la ora asta?" Întreb și le întrerup discuția

"Tu de ce nu dormi, scumpo?" Întreabă mama și se întorc amândoi cu fața spre mine, rămânânc cumva șocați la vederea noii mele înfățișări

"Ce ți-ai făcut la păr?" Întreabă tata și sare de pe scaun, venind în fugă la mine
"Semeni așa de mult cu mama ta, scumpo." Spune el și mă sărută pe frunte, iar mama vine la mine și mă ia în brațe

"Știu că e greu, scumpo. Dar o să trecem peste tot împreună." Îmi șoptește și mă strânge la piept, iar eu încep să plâng

○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○●○

Următoarele zile trec destul de repede. Nu am mers la școală deoarece cei de la conducere au hotărât ca școala să fie închisă timp de două săptămâni.
În schimb am stat acasă cu Won Bae, JinSeok și Dobong Soon jucându-ne, ascultând muzică și mâncând o grămadă de porcării, încercând să mai ameliorăm din durerea provocată de pierderea unor prieteni.

"Won Bae, mă poți ajuta puțin?" Întreb din dreptul ușii, iar el se ridică de pe canapea și vine rapid la mine

"Cu ce te pot ajuta?" Întreabă când ajungem în bucătărie

"Ține astea." Spun și îi dau două boluri de chipsuri

"Și eu ce primesc în schimb?" Întreabă în timp ce eu pun popcornul în alte două boluri

Îmi ridic o sprânceană și zâmbesc, oprindu-mă din ceea ce fac și îi iau bolurile din mână, punându-le pe masă. Mă apropiu de el și îi iau fața în mâini, dându-i un scurt sărut pe buze.
Mă prinde de talie și mă trage mai aproape de el când vreau să iau bolurile, iar eu îmi pun mâinile pe pieptul lui.

"Te iubesc, TaeGuk! Nu știu ce m-aș face fără tine!" Îmi șoptește, lipindu-și fruntea de a mea

Fac ochii mari la spusele lui și simt cum sângele îmi urcă în obraji, dându-le o culoare roșiatică.

"Și eu te iubesc, Won Bae!" Spun încet, doar pentru mine, dar el mă aude și mă sărută pe frunte