▪Please▪ The Cherry Blossom Tree

¡¿9

○...○

Îmi scot cartea de engleză din dulap iar apoi îl închid, după care mă îndrept spre ieşirea din liceu, însă nu fac prea mulți paşi că cineva mă trage după el în prima clasă de pe hol.

>>Perspectiva Naratorului<<

Panica se instalează în toți cei prezenți în şcoală imediat ce sunt auzite două focuri de armă.
Poliția a fost sunată de urgență şi s-au cerut şi ambulanțe în caz că este cineva rănit.
Părinții au fost anunțați de urgență să verifice dacă copiii lor sunt în apropierea casei sau au rămas închişi în liceu cu asasinul.
Tânărul înarmat cutreiera holurile liceului cu o calmitate ieşită din comun, însă nimeni nu făcea nimic de frică să nu fie cineva luat ostatic sau, mai rău, omorât.
Dar nimeni nu credea că temerile lor vor deveni realitate. Cineva fusese luat ostatic, dar nimeni nu ştia.

Într-una din clase stăteau ascunşi pe sub bănci şi pe după scaune elevi terifiați, printre care şi Won Bae şi Hye Shin. Amândoi îi sunaseră pe TaeGuk şi Dae Hyun deja de mai bine de 20 de ori, dar nu le răspundea niciunul. Frica şi groaza fierbeau în cei doi şi creşteau cu fiecare minut în care nici  TaeGuk şi nici Dae Hyun nu dădeau niciun semn de viață.

"Eu merg după ea. Nu pot să stau aici şi să aştept cât timp ştiu că nu e bine. Dacă i se întâmplă ceva şi nu fac nimic, o să mă simt vinovat toată viața. Şi aşa mă simt. Trebuia să mergem împreună acasă, dar m-am întors în clasă după o carte uitată. Şi am lăsat-o aşa... singură. Dacă i se întâmplă ceva n-o să mi-o iert niciodată." Spune Won Bae aproape plângând şi dă să se ridice, însă Hye Shin îl prinde de guler

"Nici să nu te gândeşti să ieşi de aici!" Îi spune Hye Shin răspicat şi îl trage înapoi pe podea
"Sunt sigură că e bine. Iar dacă ieşi de aici, doar te pui în pericol. Şi pe noi restul la fel." Adaugă ea cu lacrimi în ochi, iar Won Bae se lasă pradă plânsului

○---○

Dau drumul apei fierbinți să curgă pe corpul meu rece, căldura cuprinzându-mi fiecare părticică de piele. Mă uit în jos la apa de culoare roşiatică din jurul meu şi îmi vine să țip când îmi amintesc de cele întâmplate.

Nu am crezut vreodată că voi trece prin ceea ce am trecut...că voi fi pusă în situația în care am fost pusă. Am fost şocată când m-am trezit în cameră cu un criminal...cu cineva pe care-l credeam apropiat.

Îmi amintesc fiecare clipă cu precizie şi resimt fiecare sentiment trăit iar şi iar, încă de când am fost salvată.

Eram atât de speriată... Îmi era atât de frică să nu pățească cineva ceva din cauza mea.

○...○

"Să nu scoți un sunet, TaeGuk! Că altfel o pățeşti!" Îmi spune ținăndu-mi lama ascuțită şi rece la gât
"Un singur țipet şi am terminat-o cu tine!" Mârâie Dae Hyun la urechea mea şi mă muşcă uşor de ea, înclinându-mi puțin capul spre el

Mă sărută pe frunte şi văd cum i se scurge o lacrimă pe obraz, dar o şterge repede şi îşi ia cuțitul de la gâtul meu, prinzându-mi umerii şi aruncându-mă pe unu din scaunele din fața mea. Îmi leagă mâinile şi picioarele de scaun, iar pe gură îmi pune scotch ca să se asigure că nu strig după ajutor.

Iese rapid pe uşă după ce îşi pune masca pe față şi gluga pe cap, cu cuțitul într-o mână şi pistolul în buzunarul de la spate al blugilor, lăsându-mă singură cu teama.

Tresar când, la nici 3 minute de la plecarea lui, aud două focuri de armă şi încep să plâng, începând să-mi fie tot mai frică pentru viața mea şi a celor prezenți în şcoală.

○---○

Trag aer adânc în piept şi îmi bag capul sub apa roşiatică, lăsând-o să mă înfăşoare şi să-mi ia durerea şi tristețea.

După vreo jumătate de oră plină de zgomote venite din exteriorul clasei, Dae Hyun s-a întors la mine plin de sânge pe mâini şi tricou.

○...○

După ce se şterge de sânge pe rochia mea, îmi dă scotch-ul jos de pe gură şi îmi dezleagă picioarele şi mâinile, dar nu îmi dă drumul, ci îmi prinde mâinile la spate şi, ridicându-mă în picioare, se poziționează în spatele meu punându-mi pistolul la tâmplă.

Mă scoate afară din clasă, iar când văd corpurile inconştiente a 6 elevi nevinovați tresar şi încep să plâng.

"Aduceți-i!" Strigă Dae Hyun, iar doi băieți ies dintr-o clasă cu Won Bae şi Hye Shin

"Te rog, nu le face rău." Spun şoptit, dar pare că nu mă aude

"TaeGuk!" Strigă Won Bae, iar cel care îl ține îi dă cu piciorul în burtă

Încep să mă zbat în brațele lui Dae Hyun, dar încercările mele de a pleca de lângă el nu au nici un rezultat.

Mă uit cu ochii în lacrimi la Won Bae care îndura loviturile dade de complicele lui Dae Hyun de fiecare dată când acesta mă sărută iar Won Bae încerca să vină la mine şi să mă tragă de lângă el.

"Nu te mai chinui, Won Bae!" Râde Dae Hyun şi îndreaptă pistolul către el
"Nu ai vrea să-ți închei suferința şi să terminăm cu toate astea?"

Mă uit speriată la Dae Hyun, dar el doar zâmbeşte, jucându-se cu pistolul.
Trage în umărul lui Won Bae, iar eu reuşesc să fug de lângă el, mergând direct la Won Bae.

"O să fie bine, BaeBae! Totul o să fie bine!" Îi şoptesc şi îi dau jos bluza ca să-i apăs pe rană, încercând să opresc sângerarea

"Ce naiba, TaeGuk?" Strigă Dae Hyun şi mă trage de umeri
"Termină odată cu el! Nu e de tine!" Spune, iar eu mă întorc cu fața spre el

"Cum îți permiți să-mi spui cine e de mine şi cine nu? Ai renunțat la mine de mult aşa că lasă-mă în pace!" Strig plângând şi îl împing

Fața lui se transformă într-a unui monstru fără scrupule, iar când îşi îndreaptă pistolul spre mine îngheț de frică.

○---○