▪Please▪ The Cherry Blossom Tree

¿¡26

"Lipsesc și eu trei luni din viața voastră și se întâmplă atâtea." Spune mătușa Ha Na, iar eu îmi șterg lacrimile zâmbindu-i
"O să fie bine, scumpo! Eu rămân aici și o să am grijă de tine." Adaugă și mă strânge în brațe, iar apoi mă sărută pe frunte

"Mulțumesc mult!" Spun și mă ridic de pe canapea
"Acum, vă rog să mă scuzați! Am să merg până în parc. Vreau să am puțină liniște ca să-mi limpezesc gândurile." Adaug aranjându-mi bluza, iar mama se ridică și ea

"Vrei să te ducă Tae?" Întreabă ea și îmi ia mâinile într-ale ei

"Nu. O să merg pe jos și vă sun în caz de ceva."

"Bine, scumpo. Să nu stai mult." Spune și eu le sărut pe amândouă pe obraz, iar apoi îmi iau geaca de piele și telefonul și ies din casă

•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•

După două săptămâni

Mă plimb de mai bine de o oră pe străzile Seoulului, încercând să găsesc o soluție.
Au trecut mai bine de două săptămâni de când am fost exmatriculată și încă nu am profesori pentru acasă.
Domnul Park s-a oferit să mă ajute și să îmi predea la engleză ca să rămân în pas cu ceilalți, însă nu am găsit și alți profesori care să fie dispuși să îmi predea acasă.

"O să fie bine, TaeGuk! Nu te mai stresa atât." Spune Dobong Soon și mă ia în brațe, iar eu zâmbesc slab

"Trebuie să rezolv cumva problema asta. Nu pot rămâne fără educație." Spun îngrijorată și mă uit la ea

"Nu o să rămâi fără educație. Te ajut eu, dacă vrei." Spune și începem să râdem amândouă

Mă opresc din râs și îmi mut privirea în pământ când îl văd pe Won Bae apropiindu-se de noi, iar Dobong Soon se uită urât la el.

"Putem vorbi putin, TaeGuk?" Întreabă încet, iar eu îmi ridic privirea din pământ

"Sig-" Spun dar sunt întreruptă de Dobong Soon

"Nu poate vorbi. Trebuie să mergem." Spune ea sigură pe sine și mă prinde de mână

"Doar câteva minute, Dobong Soon." Spun uitându-mă trist la ea

"Fie. Dar după mergem direct acasă." Spune strict și îmi dă drumul la mână, îndepărtându-se apoi

Ne uităm unul la altul câteva clipe, după care se întâmplă ceva total neașteptat, dar plăcut.

"Saranghaeyo, TaeGuk!" Îmi șoptește după ce mă ia în brațe, iar eu rămân nemișcată
"Îmi pare rău pentru tot. Am auzit ce ți s-a întâmplat și vreau să-mi cer scuze pentru ce ți-a făcut fratele meu." Spune el și simt cum lacrimile se adună în ochii mei
"În ziua când ai fost chemată în biroul directorului, după ce ai ieșit aveai ochii în lacrimi iar HyungWon era în fața școlii cu fata aia. Am văzut cât de repede ai plecat și voiam să vin după tine, însă orgoliul a câștigat atunci ca și de multe alte ori și te-am lăsat să pleci plângând. Dar după ce am auzit că ai fost exmatriculată și motivul pentru care s-a întâmplat asta, mi-am lăsat orgoliul la o parte și... și vreau să-mi cer scuze pentru cum m-am comportat." Spune el, iar eu încep să plâng la pieptul lui

"Won Bae, nu tu trebuie să îți ceri scuze, ci eu. Am facut atâtea porcării și tot tu îți ceri scuze. Mă simt atât de prost." Spun, iar el îmi ia fața în mâini

"Te rog, TaeGuk! Acceptă-mi scuzele și hai să trecem peste. Vreau să fim iar prieteni și să ne spunem totul cum o făceam odată." Spune și îmi pun mâinile peste ale lui

"Won Bae"

"Te rog, TaeGuk!" Spune și îmi las privirea în pământ

"Bine." Spun scurt, iar el răsuflă ușurat

"Mulțumesc, TaeGuk. Îți mulțumesc pentru că m-ai iertat." Spune și mă strânge în brațe

"Eu nu am pentru ce să te iert. Tu trebuie să mă ierți pentru ce ți-am făcut." Spun cu ochii în lacrimi, iar el mă sărută pe frunte, sentimentul de siguranță pe care îl simțeam odată făcându-și prezența

"Eu te-am iertat de mult timp, dar eram mult prea orgolios ca să recunosc." Îmi șoptește, iar eu rămân cu privirea pe ochii lui

"Ați terminat acolo, porumbeilor?" Strigă Dobong Soon din cealaltă parte a parcului, iar Won Bae chicotește
"Se face târziu și mâine avem programare devreme la doctor." Spune când se apropie de noi și îmi dau o palmă mintal

Uitasem de asta!

"Eu am să plec atunci. Mai vorbim." Spune Won Bae și mă sărută pe frunte, iar apoi pleacă

"Ce-a fost asta?" Întreabă Dobong Soon în șoaptă, iar eu chicotesc

"Nici eu nu știu. Hai să mergem acasă." Spun zâmbind și o prind de braț, pornind în direcția casei

•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•°•

Ajunse acasă, mama și tata ne așteptau în bucătărie, alături de mătușa Ha Na, și ne-au dat vestea cea bună că au găsit profesori.

"Asta e minunat." Spun entuziasmată, dar am imediat senzația de rău și fug la baie

"E totul ok, scumpo?" Întreabă mama și intră după mine, iar eu mă ridic

"Da, mamă." Spun și încep să mă spăl pe dinți

"În regulă atunci. Poate ar trebui să te odihnești, iar mâine mai discutăm." Spune ea, iar eu dau afirmativ din cap
"Noapte bună, îngerașilor." Spune ea și mă sărută pe frunte, iar eu îi zâmbesc

"Noapte bună, mamă." Spun, iar ea iese din baie

Mă uit în oglindă la reflexia mea, minunându-mă de schimbările puțin vizibile pe care sarcina le are asupra mea. Nu mai am cearcăne proeminente, iar fața parcă îmi e mai luminată.
Închid ochii pentru un moment și oftez zgomotos, iar apoi ies din baie și mă schimb în pijamale.
Mă pun în pat, însă aud zgomote afară, așa că mă ridic și mă uit pe geam. Văd doar o siluetă, însă când se ridică și îmi bate în geam îmi dau seama imediat cine e. Deschid geamul, iar acesta intră în camera mea, eu trăgându-mă în spate.

"Ce cauți aici?" Îl întreb, iar el mă prinde de talie, trăgându-mă în fața lui

"Mi-era dor de tine." Spune și încearcă să mă sărute, însă mă feresc

"HyungWon" Spun și îmi închid ochii, iar el mă sărută pe gât

Îl împing de pe mine și mă dau câțiva pași în spate, însă vine după mine, eu ajungând cu spatele lipit de perete.

"Te rog, pleacă." Spun, iar el își pune o mânăpe talia mea, cu cealaltă sprijinindu-se de perete

"Nu plec, TaeGuk." Spune și mă sărută pe gât, plimbându-și mâna pe spatele meu

"Dacă nu pleci, am să țip!" Îl ameninț și mă uit încrezătoare în ochii lui, însă privirea lui se schimbă făcându-mă să simt cum frica ia control asupra corpului meu

"Oh, am să te fac eu să țipi!" Spune, iar eu îmi pun mâna pe burtică

Mă prinde de mâini și mă aruncă pe pat, trăgându-mi pantalonii jos de pe mine. Încep să mă zbat sub el, însă își dă și el pantalonii jos, legându-mi mâinile de pat cu cureaua.

"HyungWon" Spun cu ochii în lacrimi, iar el se uită la mine mai rece ca niciodată

"N-ai vrut cu frumosul, așa că o luăm cu urâtul." Spune dându-și boxerii jos și încep să plâng de durere

Încerc să strig după ajutor, însă îmi acoperă gura cu palma, eu rămânând neputincioasă sub el.

"Fă liniște și se va termina repede." Spune rece ca gheața și mă mușcă de buze

Rămân stană de piatră, lacrimile curgând neîncetat pe fața mea, gândindu-mă în fiecare moment la copilul nenăscut din pântecele meu.

"Sunt însărcinată" Șoptesc fără vlagă, abia auzindu-mă, iar apoi simt cum îmi pierd puterile