.......
-Zaaaaack .....
-Haannaah .....
După ce acel individ a apăsat pe trăgaci, afară se formase o liniște deplină. Mie și Hannei ne era frică. -Dacă a împușcat-o pe Hannah?- doar la asta mă gândeam.
Dar nu s-a dovedit ca fiind așa... În spatele individului se afla un echipaj de polițiști. Zgomotul se auzise de la pistolul unui poloțist, îl împușcaseră pe individ. Individul fusese împușcat în umăr și în picior. Căzuse la pământ.
-Hannah? Hannah?! Ești bine? spunem plângând către Hannah.
-Zack, da, sunt bine? Tu?
-Da. Off, dacă te împușca ...
-Copii, sunteți bine? strigă domnul polițis, venind într-un pas alergător către noi.
-Da.
Ora 20:34. Afară încă era lumină. Eu și Hannah vorbeam cu un polițist. I-am spus de unde a pornit toată cearta asta.
-Nu vă faceți griji, copii. Indovidul va plătii pentru ce a făcut, spunea sigur polițistul.
-Dom'le, dar ce se va întâmpla cu el? spunea speriată Hannah
-Va fi în închisoare toată viața.
-Ohh, nuu! spunea Hannah plângând.
-Hamnah, ce-ce ai? De ce plângi? o întrebam îngrijorat.
-O să te omoare. O să pună pe cineva s-o facă! spunea Hannah plângând.
-Nu vă faceți grji, domnișoară. Nu va avea acces la telefon. Am aflat de curând că părinții lui au murit, frați n-are, iar rudel nu vor să țină legătura.
-Cum îl cheamă pe individ, dom'le? întreb curios polițistul.
-Joshua Waterson. Acum e timpul să plecați, se face târziu. Uitați, un coleg de al meu vă va duce acasă.
Plecaserăm. Domnul polițist își strângea foile de pe mașină. Când să să plece către mașina sa, Joshua -individul - îl împușcase în piept. Eu și Hannah ne întorseserăm speriați să vedem ce se întâmplase. Individul ne spune :
-Acum ni veți mai scăpa de mine, spunea individul împușcând-o pe Hannah în piept.
-Nu .... Haaannaaah! Haaannaah! o strigam speriat pe Hannah, ea căzând pe pământ.
Eram pe jos. O țineam pe Hannah în brațe. Vorbeam cu ea, încercân s-o țin trează pentru a nu muri. Poliția sunase la 112. Venise. O luaseră pe Hannah. Eu furios îmi ștergeam lacrimile. L-am zărit pe individ râzând. Era pe jos, într-o baltă mică de sânge.
-Haha. I-am zis că dacă nu-și face treaba, va muri. -Doamne, vorbește de parcă ar fii beat- îmi spuneam în minte. Mă apropii de el.
-Ce ți-am făcut? spun plângând.
-Hei, pleacă de lângă el, spunea un polițist, logic că l-am ignorat. Se apropia de mine.
-Vrei să știi? ... -spunea plângând -> - Mi-ai luat-o! .. Ai luat-o de lângă mine.
-Pe cine? Ce dracu spui acolo?
-Pe Hannah. O iubeam. Dar ea te-a iubit încă decând te-ai mutat.
-Nenoro...
-Hoo, stai calm, spuneau polițiștii oprindu-mă.
-Da! Și, mă gâmdisem să ți-o iau și ție.
-Dați-mi drumul!! strigam către polițiști.
Josh se ridicase, luase și pistolul cu el.
-Dacă eu nu o voi avea .... -arãtând către mine cu pistolul- .... Nu o avea nimeni! trăgând cu pistolul în mine.. -în piept-
-Zack, Zack! strigau polițiștii.
-Adio lume, striga Josh trăgându-și cu pistolul în cap.
.....
.....
.....
Ora 00:39. Mă aflu în spital. Eram în aceeași cameră cu Hannah.
-Zack, spunea doctorul.
-Hannah? Cum e Hannah?
-E bine, mă mințea doctorul. Vin imediat.
Doctorul plecase din cameră. Încercam să mă ridic. Dintr-o dată, îi aud vocea Hannei.
-Zack?!
-Hannah? Hannah ești bine?
-Zack, unde mă aflu?
-La spital, stai calmã?
-Zack ...
-Șșhht, totul va fii bine.
Dintr-o dată, se aude un bipăit lung! Îl strig speriat pe doctor. Intrase.
-Doamne.
După el intraseră mai mulți asistenți. Încercau să o salveze pe Hannah .
-Hannah! Hannah! Hannah.
-Tinere, stai calm, spunea un asistent, având în mână o siringă. Era un calmant.
-Hannah..... Hannah ....Ha ... nnah .... E ...doar ...vina ... mea.
....To be Continued ......Hei dragilor, sunteți curiși ce se va întâmpla cu Zack și Hannah. Veți afla mâine. Dacă va plăcut, nu uitați să dați share, comment și o steluță pentru că mă încurajează să continuui. -Scuzați-mă că am scris atât de puțin, dar nu prea am timp. Promit că încerc să îmi fac. Mulțumesc mult pentru tot!- V-am pupat!!❤
CITEȘTI
Dincolo de realitate
Roman d'amourZack e un tip obișnuit, cu o viață socială minunată, prieteni minunați și cu o familie minunată. . . . . până când . . . "E seară, ora 1:24, plouă, eu și Marc ne întorceam furioși în mașină. Timp de 5 minute, în mașină era o liniște, încât nici mus...