Dincolo de realitate

Apelul

....
-Alo?!
-...
-Alooo?!!!
-Zaack..
-Aloo, Hannah?! Tu ești?!
-...
-E cumva o glumă?
-... se închisese. Începusem să urlu.
-Woă, spune Marc scoțând capul pe ușa. Cine era frate?
-Trebuie să mă duc la spital.
-Frate, unde arde? Mai ai un an până la prima ta mașină.
-Ouff, uitasem, scuze. Mă poți duce tu până la spital, te rog?
-Desigur, daar, ce s-a întâmplat? Cu cine vorbeai la telefon?
-Vei afla ... Hai.
-Binee ...
       Plecaserăm. Mă tot gândeam la apel. Oare, a fost real sau a fost doar în capul meu?
-Frate, ce se întâmplă cu tine de la un timp de vreme?
-Nu știu frate, totul a început să fie în haos decând Hannah nu mai e ....
-Duude, vorbești de parcă Hannah e moartă.
-Înnebunesc. Ouuf, ai o pastilă pe undeva în mașina asta?!
-Da, vezi acolo -arăta către bancheta din spate, eu mă aflam în spate-. Ai găsit?
-Da, mersi, "doctore".
-Woo, Marc "salvatoru'" l-a salvat pe Zack "nebunu'". spunea Marc în glumă.
-Daah, ...
-Hei, dacă te-am supărat ..
-Nu, doar că ... Of, mi-e foarte dor de Hannah.
-Știu cum e, mi s-a întâmplat .. spunea Marc "trist"
-Sophie? -ea era plecată într-o tabără de mai puțin de 2 săptămâni, unde include desenul sau ce gen"
-Da ...
-Daa?! Vaai, ce faci cumnate ..? îl luam la mișto pe Marc ;)
-Ce?! Eu? Soră-ta? Fuui, nuu ...
-Haai, îți place de ea, recunoaște.
-Daa, îmi place, dar șhht!
-Stai calm. .. ȘI EA TE PLACE ... MULT... 
-CE?
-Ups, îmi scăpase "înteționat", frate.
-Băi, te bat! E adevărat?
-Dar șhht! îi făceam cu ochiul, se rușinase.
      Am ajuns. E ora 16:56. Intrasem amândoi în spital. Mă îndreptam spre camera Hannei.
-Frate, unde te duci, spune Marc ddin spatele meu. Staai.
-Pe unde era? .. Aha, p'aici.
-Of, mă omoară bãiatul ăsta, dar totodată, e cumnatu'-meu, deci ...spunea Marc împăcat.
-Aici ... o vedeam pe Hannah...
-Hannah?!, spunea Marc uimit.
-S-a .. trezit ... -venea dl. Doctor-
-Zack, am vești foarte bune. Hannah este în stare minunată, ea și...
-Salut, Zack!
-Domnule Josh?! Mă-Mă bucur să vă văd. Trăiți? Dar cum?
-Alt donatoor, spunea doctorul dânduși ochii peste cap.
-Pot să intru?
-Du-te fiule, spunea doctorul.
    Intrasem în camera Hannei.
-Hannah, -începusem să plâng- Hannah ...
-Zack? -începuse și ea să plângă- Mă dusesem la ea să-i dau o îmbrățisare luungă.
-Hannah, mi-a fost foarte, foarte, fooarte dor de tine.
-Și mie, Zack? Ce-Ce faci?
-Văd că nu mai ești conectată la niciun aparat, fă-mi loc. În seara asta stau aici.
-Zack.. -râdea-.
-Ăm, copii, scuze că vă întrerup dar, Zack, nu poți sta aici în seara asta cu Hannah, ea e încă ...
-Bine, îi spun rapid doctorului. Iubito, trebuie să plec, din păcate. -îi spuneam Hannei sărutând-o. Să te faci bine campiuano!!
-Bine, promit.
-Pa.
-Pa. Ne auzim, îi spusesem Hannei.
     Ieșisem don camera Hannei. Tatăl Hannei voia să vorbim.
-Zack, poți veni puțin să vorbim?
-Desigur. Spuneți.
-Zack, văd că ești foarte atașat de Hannah.
-Da, de ce? E, vreo problemă? întreb speriat.
-Nuu, mă bucur. Voiam doar să îți spun să ai mare grijă de Hannah. Ea este totul pentru mine.
-Promit.
-Bun, acum du-te.
-Bine.
     Plecasem. Marc era încă uimit.
-Frate, mă bucur pentru voi! Dar, de ce ai vrut să venim aici?
-A primit un apel de la Hannah, bine, nu știam dacă era Hannah, dar, părea ca fiind ea.
-Frate -oprise mașina- dacă ...
-Ce?
-Dacă ea chiar era Hannah?
-Păi și cea de la spital? Era oare un extraterestru? Hai să fim serioși.
-Se poate.
-Hai taci și pornește mașina, mi-e foame. Hai acas'.
      Ajunsesem acasă, la fel și ai mei. Îi spuseserăm vestea. Erau bucuroși. Este ora 22:38. Mâncam. Cineva sunase la usă, era sora mea geamănă, Sophie.
-Mă duc să răspund ...
-Zack, stai și mănâncă! -toți ne uitam speriați la Marc. Și el se uita speriat la noi, tuși- Ăhăm, scuze, mă refeream să nu te deranjezi de la masă că răspund eu la usă.
-Bine. -Se dusese la usă. Își aranja părul. Îi deschide ușa surorii mele.
-Salut frate .... Marc? -se rușinase-
-Sophie? Ăm ... Bine ai veniit!! -o luase în brațe-
-Bună familie!
-Uite-o pe fiica noastră! Ce faci scumpo? Cum fost în tabără?
-A fost super, m-am distrat!
-Woow, hei Zack, vino puțin!
-Da?
-Boule, de ce nu mi-ai spus că e Sophie la ușă?
-Păi de unde să știu eu? Mamă, dar ce transpirat ești.. -râdeam-
-Taci, spunea Marc râzând, dându-mi un pumn în umăr.
-Frate, eu mă duc la somn, vii și dormi cu mine în seara asta.
-Frate, nu-mi mai dai drumul deloc acasă, spunea Marc râzând.
-Ah, vrei să pleci? Bine..
-Nuu, ne vedem în pat.
-*râdeam* Mrr, nebunule.
-Gay-ule! *râdeam amândoi*
     Ora 2:00. Aveam un coșmar. Marc îmi dă un pumn în umăr.
-Frate, ești bine?
-Da, de ce?
-Ai lacrimi. Iar o visai pe Hannah?
-Da. *sună telefonul, cobor scările să văd cine e*
-Alo?
-...
-Alo?!
-...
-Cine dracu ești și de ce nu vorbești? -urlasem, toată familia era trează-
-Zack, cine e?
-Nu știu. Alo?!
-...
-E o glumă?
-... Vei plăti ...
-Aloo?! Cum adică?
-Veți plăti...
-Cine ești?
-...Ai încercat să mă omori, dar n-ai reușit! Voi doi, veți plăti! *închisese*
-Zack, cine era?
-Nu știu.
-Păi, și ce spunea?
-Că voi plăti, că, am încercat să-l omor.
-Cine era?! spuneau ai mei speriați.
-Nu știu, dar, mi-e frică....

     To be continued....

          Hei dragilor, sunteți curioși să aflați cine este făptașul apelului? Veți afla mâine. V-am pupat!❤