Dincolo de realitate

Seara filmelor

E ora 14:48. Am ajuns acasă. Eu și Patrick făceam pregătirile pentru "Seara filmelor" - de fiecare dată când am un meci, indiferent dacă câștig sau nu, eu, Sophie Și Patrick ne-am hotărât să avem o seară a filmelor - unde l-am invitat și pe Marc pentru că se plictica acasă - și pentru că lui Sophie îi plăcea de el, și lui de ea, desigur. - Acum, recapitulez tot cu Patrick :
-Avem filme?
-Avem.
-Bun .. Avem mâncare cât să ne săturăm?
-Calorii la greu, aveem!
-Buuun, spun eu râzând în hohote. Oare ce ne mai trebuie?
-Nimic, spune Patrick bucuros. Avem destul.
-Da, cred că ai dreptate. Ne ajung dulciurile.
-La ce oră vine Marc?
-Cred că pe la 18:30 - 19:00, cam așa.
Mă duc sus în camera mea pentru a-mi trage sufletul. Mă gândeam la meci, la Hannah. "Țin mult la tine", doar aceste cuvinte îmi trec non-stop prin capul meu. Deci, am șanse cu ea, nu?
-Hei,frate geamăn, la ce te gândești? spunea Sophie din pragul ușii.
-La meci. Nu a fost un meci prea bun. -spun eu nervos și supărat.
-Știu, frate geamăn, și pe mine m-a deranjat.
-Hai să schimbăm subiectul ... Și! Ai vreun admirator? Marc, de exemplu?? o întreb eu pe Sophie curios.
-Ce?! Eu?! Marc?! Noi doi?! Nuuu -spunea transpirând- Ce Patrick?! Îmi sună telefonul? Las' că vin acuum. Tre-Trebuie să plec, frate geamăn.
-A venit Marc, e în sufragerie, o mint eu. -Stă o secundă uitându-se lung la mine, iar în a doua secundă sare din pat de parcă ar fii fost dracu' lângă mine. -
-Marc?! Aici?! Unde?! - fuge spre camera sa - ce rochi să-mi iau?! Asta-i bună?! Oare, arăt bine?
-Nu e nimeni, soră geamănă! Te-am păcălit, spuneam râzând în hohote mari.
-Zack, spunea ea ușurată, lasă că-ți arăt eu ție, dar nu azi.
-Hei fraților, scuze că v-am întrerupt "iubirea" voastră frățească, dar a sunat Marc, e pe drum.
-Vezi surioară, tot ai timp să-ți alegi rochia potrivită pentru "pupic"
-Ha-Ha, ce amuzant ești, frate geamăn.
-Și eu te iubesc, acum, hai du-te și îmbracă-te.
-Oke' .
E ora 20:31. Marc e la noi. Ne uitam la filmul "Târâtă-n iad". Patrick și Sophie se baricadaseră într-un morman de pături și perne, iar eu și Marc ne uitam doar.
-Pfoaai, ce m-am plictisit, spune Marc.
-Și noi, spuneau frații mei.
-Ați vrea să mergem undeva să ne plimbăm?
-E o idee bună, spun eu, și unde ai vrea să mergem?
-E un parc vizavi de școală, mergem acolo?
-Da, de ce nu? spune Sophie.
E ora 22:12, suntem în parc. Patrick și Sophie ascultă muzică.
-Hei frate, ce-ai spune să-i speriem p'ăștia?
-Daa, ar fi o idee super.
-Hai!
Patrick oprește muzica și o avertizează pe Sophie de dispariția noastră.
-Sophie, Sophie, unde-s proștii ăia doi?
-Băi, nu știu, hai să-i căutam.
Noi ne aflam la 5 bănci distanță. Pe mine mă apuca mereu râsul.
-Băi, ești prost? Vrei să ne audă ăia?
-Nu, dar e prea amuzantă faza.
-Hai shht, se apropie.
-Zaack?
-Maaarc?
-Unde sunteți băieți?
Săriserăm. Patrick și Sophie căzuserã jos de la sperietură. Eu și Marc râdeam în hohote.
-Zack! Ești prost la cap? Dacă muream p'aici?
-Măcar scăpam de-o grije, spunea Patrick.
Sophie râdea, defapt, toți râdeam.
-Bun, s-a făcut târziu, hai să mergem.
-Mergeți voi, eu vreau să mă mak plimb,vin acasă în 25 de minute.
-Ok.
-Lasă că vezi tu, oricum ar fii trebuit să plătești de mult, Spunea Sophie.
-Dar ce s-a întâmplat? Ouff, nici nu vreau să știu.
Plecaseră. Eu mai stăteam pe bancă. Într-un moment, m-am hotărât să plec. Dar ce se aude în spatele meu?
-Zaaaack. Ajutooor!
-Hannah?!
-Zaack, ajută-mă! Zaaaak.
-Hannah?! Hannah! Vin acum .....

Sunteți curioși ce se va întâmpla? Veți afla mâine. Dacă va plăcut și acest capitol, nu uitați de share pentru a afla mai multă lume această "carte", un comment " pentru a vă afla părerea, și o steluță acestei cărți \ acestui capitol, pentru că asta mă încurajează să continuui. V-am pupat!❤