Dincolo de realitate

Întâlnirea cu individul - part. 2

     Ora 3:45. Mă trezisem. Eram legat de un scaun alături de Marc -el încă dormea-. Eram spate-n spate. Încerc să-l trezesc.
-Marc ...
-....
-Marc, trezește-te!
-... -începea să se trezească-.
-Așa, așa, trezește-te!!
-Îhhm, ce? U-Unde ne aflăm ... -se uită în jur- Ooh, tot în depozit suntem, tare.
-Tare?! Tare pe naiba!
-Hei nu-i vina mea!
-Daa, poate e a mea dar ..
-Dar? Ai vreu plan?
-mă zbăteam- nu încă. Dar tu?
-Da, să știi că sunt pregătit dinainte, spunea Marc sigur.
-Decând?!
-Decând am plecat de acasă.
-Și care e planul, maestre?
-Planul e așa: i-am sunat polițiști și le-am spus adresa ...
-Bine, îmi place până aici, continuă ...
-.. și le-am mai spus să stea undeva unde să nu-i vadă nenorociții ăștia...
-Așaa ...
-Și atunci când le voi da semnalul, vor veni să ne ajute...
-Bravo, frate! Îmi place planul ăsta, dar cum le vei da semnalul?
-În acest depozit nu se află doar o ușă, ci trei. Una la etaj, una în spate, iar una pe unde am intrat, adică în față. Ei când vor intra le voi da semnalul... Semnalul este un fluierat. -îmi explicase Marc totul detaliat.
-Bun, dar acum ne mai trebuie un plan de scăpare.
-Hmm ...
-Stai, stai, am găsit! Noi stăm legați de scaune spate-n spate, nu?
-Ba da, de ce?
-Putem să ne dezlegăm, eu pe tine, tu pe mine ...
-Bun, o să ...
-Stai, n-am terminat, când ăia vor veni să ne verifice ..
-... Ne vom preface că dormim ...
-... Și atunci când nu se așteaptă ...
-Îi atacăm!!
-Aia e, frate!
      Eu și Marc încercam planul de scăpare. Ne tot zbăteam să scăpăm până am reușit.
-Ăh, Doamne! Ce bine e! -spune Marc ușurat-
-Dude, tâmpiții ăștia nu-s buni nici să facă un nod bun, darăminte să lege pe cineva bine.
-Frate, am uitat să ne dezlegăm la picioare!
-Este usor, le vom distrage atenția! Dar nu uita, să nu-ți lasi sfoara jos ..
-Păi?
-Pentru ca atunci când vor sosii ăia, ca să nu părem că ne-am salvat, le vom țin în mână, îi explic eu lui Marc.
-Bine.
      Peste câteva minute de ralaxare, individul și oamenii săi au venit într-o "vizită".
-Șefu' acum ce vom face cu ei? -întreabã unul din oamenii individului.
-O să mă mai gândesc.
-Eu o să-i omor pe amândoi! Boule, dă-mi pistolul!
-Nu, îi omor eu!
-Băieți... Jack!
-Tu mereu ai făcut treaba amuzantă! Eu când să mă mai distrez?
-Băieți!... John, terminați-vă!!
-Niciodată, pentru că nu ești în stare nici să omori o muscă.
-Băieți!!
      Gata, începuseră să se bată, individul se dusese să-i despartă. Eu îi spusesem în șoaptă lui Marc să ne dezlegăm ușor! Când m-am dezlegat, mi-am scos din șosetă un pistol.
-Frate, ai un pistol? spunea Marc în șoaptă.
-Da, șht! Ia și tu unu'!
-Marfă!!
    Cei doi încă se băteau. Individul se adresa celor doi.
-Proștilor, se vor trezi!
-Prea târziu!
-Surpriză!
-Dar cum? Cum e posibil? Băieți, doborâți pe ei!
-Nu așa de repede, Marc!
       Marc fluierase foarte tare, ba chiar de trei ori. Polițiștii intraseră. Individul rămăsese uimit, se speriase, la fel și ce doi.
-V-am zis să mă lăsați sa-i omor, dar nu m-ați ascultat! Acum alți proști ne vor face felul!
-Taci boule!
-Hai, spune că nu te-am surprins!
-Impresionant, Zack! Chiar m-ai lăsat fără cuvinte!
-Ce să spun, așa-a eu, las oamenii fără cuvinte.
-Lăsați armele jos, acum!! spunea un polițist! Colegi, luații pe acești indivizi! mai adăugă polițistul făcându-i semn unui alt polițist.
-Nu s-a terminat, Zack! Ne vom mai revedea!
-Hăm, puține șanse sunt ca să ne mai intâlnim!
     Se terminase. Eu și Zack mai stăteam se vorbă cu polițiștii.
-Băieți, sunteți bine?
-Da. Vă mulțumim că ne-ați salvat!
-Asta ne e datoria! Acum duceți-vă acasă.
       Îl ascultaserăm pe polițist. Mergeam spre casă. Când intrasem pe ușă, Hannah mă sunase.
-Frate, cine e?
-Hannah, dar de ce sună la ora asta?
-Răspunde, dacă a pățit ceva?!
    Îi răspunsesem.
-Alo, Hannah? Ce e? Ce s-a întâmplat?
-Zack, scuze că te deranjez la ora asta, dar am o veste bună!
-Spune!! -Marc mă întrebase ce e în șoaptă ce e? -eu îi făceam semn că e ceva bine.-
-Mâine mă vor externa din spital.
-Da?! Ce mă bucur!! Când să vin să te iau?
-Te sun eu, dar, ce e cu tine treaz?
-Off, nu întreba. Acum merg cu Marc la culcare.
-Bine, atunci noapte bună! Te pup!
-Te iubesc, Hannah!
        Suntem în pat. Nu puteam dormi, nici Marc.
-Marc, dormi?
-Nu pot. Tu?
-Nici eu. -mă ridicasem în fund- Mă tot gândesc la cearta noastră.
-Zack, e bine! Hai la somn, a fost o zi grea!
-Da.
       ZIUA URMĂTOARE, SÂMBĂTĂ. - ZIUA MECIULUI-

-ZAACK, TREZIREAA!!
-Încă 5 minute ..
-Hai Zaackk! Azi avem meciul!!
-Cât e ceasul?
-8:00. Antrenamentul e la 11:00
-....
-Zack ..
-îhfm...
-ZACK!!
-Ce vrei mă?
-Trezirea!
-Pleacă dracu de-aici, lasă-mă să dorm! NU VEZI CĂ ÎI 8 DIMINEAAȚȚAA!?
-Marc râdea-
       Mă ridicasem să mă spăl. Telefonul sunase.
-Alo?
-Alo, Zack?
-Da Hannah?
-Nu vii să mă iei?
-Ba da, suntem în drum spre tine.
-Hm, ciudat.
-Ce?
-Ah, nimic.
-Spune!
-E ciudat faptul că tu nu te trezeai la ora asta.
-Păi azi estre meciul.
-Da?! Vaii, când vii la spital să mă iei, mă duc acasă să fac baie, și vin direct la tine!
-Perfect! Ne vedem la 10:00.
-Bine...
-Frate, uite!
-Cine e? Nu cred ...
-E individul?!
-Nu ar fii trebuit să fie înschis în închisoare?
-Ba da .. Frate ai grijă .....
-Wooaah ....

         Hei dragilor, sunteți curioși să aflați ce se va întâmpla?
Veți afla în capitolul următor! V-am pupat!❤