De la capitolul 11 se incepe istoria lui Faith peste 10 ani . Dar ca sa înțelegeți de ce merge vorba citi capitolul 10 .
Mirosurile puteau uşor să ia culori în imaginaţia lui Faith Devlin
dar aroma şi culoarea oamenilor erau ceva mai com
plicate, pentru că oameni i nu erau aidoma lucrurilor, ci
aveau mai multe culori amestecate între ele. Culorile
nu păreau să fie aceleaşi în mirosul oamenilor faţă de
mirosul lucrurilor. Mama ei, Renee, avea de exemplu
unul roşu-întunecat şi iute, cu cîteva învîrtejiri de negru
şi galben, dar acea aromă roşie aproape că predomina
celelalte nuanţe. Galben era foarte bun la lucruri, dar nu
şi la oameni; şi nici verdele, poate doar ca o uşoară
umbră. Tatăl ei, Amos , era o mixtură oribilă de verde,
purpuriu, galben şi negru. Desluşirea culorilor lui fusese
relativ uşoară pentru că mereu îl asociase cu voma. Bea
şi vărsa, bea şi vărsa, asta era tot ce făcea tatăl ei. De
fapt, mai şi urina. Chiar foarte mult.
Dar cel mai grozav miros din lume, cugeta Faith, în
vreme ce îşi croia drumul prin pădure, privind în sus
spre razele de soare şi ţinîndu-şi fericirea secretă în
gropată adînc în suflet, îi aparţinea lui Gray Rouillard.
Faith trăia doar ca să-l vadă fugitiv prin oraş şi, dacă
reuşea să se apropie destul de mult ca să-i audă vocea
joasă, profundă, atunci pur şi simplu se cutremura de
bucurie. în ziua aceea reuşise să se apropie destul de
mult de el, încît să-l şi poată mirosi şi, de fapt, el chiar o
şi atinsese. încă mai era uşor ameţită după acea ex
perienţă.
Fusese la merceria din Prescott împreună cu Jodie,
sora ei mai mare, pentru că Jodie furase cîţiva dolari de
la Renee şi voia să-şi ia nişte lac de unghii. Mirosul lui
Jodie era portocaliu şi galben, o imitaţie foarte palidă a
mirosului lui Renee. Tocmai se pregăteau să pără
sească magazinul, cu lacul de unghii ascuns cu grijă în
sutienul lui Jodie ca Renee să nu-l vadă. Jodie purta
sutien de vreo trei ani, deşi nu avea decît treisprezece, şi asta era ceva ce o necăjea pe Faith de cîte ori se
gîndea, pentru că avea deja unsprezece ani şi nici o
urmă de sîni. Pe pieptul ei plat şi copilăresc doar sfîr-
curile îşi făcuseră apariţia şi era foarte jenată că exista
posibilitatea să se observe schimbarea petrecută. Fu
sese intens conştientă că se vedeau clar de sub tricoul
foarte subţire şi purpuriu ce avea scris pe el LSU, dar
