Cel mai mare inconvenient era faptul că treburile bancare trebuiau rezolvate în Dallas, atît afacerile cît şi conturile personale, dar se hotărîse să nu-şi transfere
fondurile în Prescott sau nici chiar în Baton Rouge; influenţa familiei Rouillard avea braţe lungi.
Nu verificase dac ă familia deţinea noua bancă din oraş, pentru că de fapt nici nu conta aşa de mult; fie că era a lor sau nu, Gray putea trage ce sfori dorea.
Existau desigur nenumărate legi şi reguli bancare, dar în acea parte a statului legea o reprezenta însăşi familia Rouillard. Balanţa
conturilor ei şi chiar cecurile anulate deveneau o chestiune uşor de aflat pentru Gray. Nu-şi făcea iluzii că ar fi putut să-i facă o groază de necazuri atunc i cînd ar fi abătut lui .
Pe aleea din fata casei pietrisul scârțâi sub rotile unei mașini iar ea privi imediat pe fereastra si văzu un Jaguar gri metalizat oprinduse cu o frâna brusca.
Resemnată lăsă perdeaua s-a cada la loc si împinse scaunul departe de birou . Nu trebuia sa aştepte sa vadă cine avea să se dea jos din masina pentru o mica vizita , la fel cum știa ca nu era o delegație care să-i ureze bun venit. . . . . . .
Intrînd în salon, se indrepta spre uşa, deschzind-o si auzind pașii care care urcau scările de la veranda .
- Bună, Gray. Te rog , intra . Văd ca ai renunțat la Corvette. . .
In ochii lui licări cîteva secunde uimirea dupa care păsi peste prag, coplesindo cu inaltimea . Nu se aşteptase deloc ca ea să-l invite atit de calm înăuntru astfel oferind ospitalitate în birlogul iepurelui unui lup.
- Sînt mult mai încet la multe lucruri faţa de cum
eram înainte, îi răspunse tărăgănat .
Lui Faith îi stătea pe vârful Libii sai spuna " Si mult mai bun de data asta , pun pariu " dar se abținu la timp . Era convinsă ca nu doar ei Gray Rouillard iar fi facut asemena remarci sugestive . Si daca iar fi raspuns probabil Iar fi spus ca o Devline nu e in stare de mai mult de atit . Nu exista spațiu pentru un flirt amical intre ei doi .
Stătea mult prea aproape de ea, chiar lîngă uşă, privind-o cu ochii negri îngustaţi. Faith se îndepărtă ca să-şi lase puţin spaţiu de respiraţie.
Fizic, Gray era mult
prea impozant, cel puţin cu zece centimetri mai înalt şi cu trupul acela musculos, de atlet... Dacă ar fi vrut să-l sărute pe gît ar fi fost nevoită să se ridice în vîrful picioarelor. Gîndul acela aberant o şocă şi instinctiv îşi păzi expresia feţei. Nu trebuia în nici un caz să-l lase să afle că avea o asemenea influenţă asupra ei, că era atît
de puternic atrasă de el; asta i-ar fi dat o armă de o putere devastatoare pe care ar fi folosit-o fără îndoială imediat împotrivă-i.
- Ce surpriză, îi zise liniştită, deşi nu era deloc. Te
rog, stai jos. Ai prefera o cană cu cafea sau, mai bine,
un ceai de la gheaţă?
- Treci peste politeţe, îi zise el, apropiindu-se iarăşi,
în vreme ce ea îi desluşea furia rece din cuvinte. Ce
cauţi tu aici?
- Aici locuiesc, îi răspunse ea, ridicîndu-şi sprînce-
nele*cu o uluială pe care de fapt
n-o simţea. Nu se
aşteptase ca înfruntarea dintre ei să aibă loc atît de repede .
- Nu pentru mult timp, îi zise el. Ţi-ai pierdut şi timpul şi ţi-ai irosit efortul în încercarea de a te întoarce.
Cu un amuzament uşor de remarcat, Faith îi răs
