Gray Se simţea terorizat. Nu avea decît douăzeci şi doi de ani, iar problemele ce-i stăteau în faţă păreau munţi de netrecut. Noelle şi Monica încă nu ştiau nimic; cumva trebuia să-şi adune tot curajul ca să le spună. Trebuia să fie ca o piatră de temelie pentru ele şi mai trebuia să-şi lase deoparte durerea ca să se poată ocupa de finanţele familiei, pentru că altfel aveau să piardă totul. Nu ar fi fost aceeaşi situaţie dacă Louise ar fi murit, pentru că atunci Gray ar fi moştenit banii, acţiunile şi controlul afacerilor. După cum stătea însă situaţia în acel moment, Louise deținea încă totul, iar el dispăruse. Averea familiei Rouillard le putea scăpa cu uşurinţă printre degete, cu deţinătorii de acţiuni părăsind în grabă vasul pe cale de a se scufunda şi cu consiliile directoare cîştigînd tot mat multă putere. Gray trebuia să se lupte din răsputeri ca să păstreze măcar jumătate din ce aveau la acea oră. Dar, oricum, trebuia neapărat să-l sune pe Alex sau să ajungă la el ca să-i ceară ajutorul pentru strategia pe care o aveau de urmat. Alex era un tip al naibii de deştept şi unul dintre cei mai buni avocaţi de corporaţie; ar fi avut poate mai mult succes dacă s-ar fi dus în altă parte, numai că fusese
sprijinit din plin de banii moşteniţi din partea familiei şi nu
simţise nevoia să plece vreodată din Prescott . Se duse mai întîi în Prescott, direct la biroul lui Alex.
Trebuia să se mişte repede dacă dorea să salveze totul .
Gray ajunse in biroul lui si se saluta Alex îşi ridică privirea de la muntele ordonat de dosare
de pe masă, dup ă care se ridică în picioare. Faţa frumoasă şi plăcută era acum îngrijorată şi întunecată.
- Ai reuşit să-l găseşti?
Gray scutură din cap.
- Odată cu el a dispărut şi Renee Devlin.
- Oh, Doamne. Alex se prăbuşi înapoi pe scaun,
închise ochii şi îşi îrecţionă viguros rădăcina nasului.
Nu-mi vine să cred. N-am crezut că vorbea serios. Doamne, şi de ce ar fi vorbit serios? Doar se... Se opri
deodată, deschizîndu-şi ochii şi înroşindu-se ca un adolescent.
- A lăsat tata vreo scrisoare de succesiune la tine?
Pînă în acel moment, Alex se concentrase doar asu
pra aspectelor şi a complicaţiilor strict emoţionale ale
trădării lui Louise . Acum începură să-i vină în minte şi
complicaţiile legale, care-l făcură să- şi deschidă ochii
mari de oroare.
- La naiba, izbucni, cedînd în faţa unei vulgarităţi ce
nu-i stătea în fire. Nu, n-a făcut aşa ceva. Dacă mi-ar fi
lăsat o asemenea scrisoare, atunci eu aş fi ştiut că vorbea serios şi aş fi încercat să-l opresc.
- S-ar putea să fie o scrisoare în biroul de acasă.
Gray își parca mașini Dupa care
Urcă scările din dou ă sărituri şi deschise uşa în grabă. Monica probabil îl văzuse de la ferestrele dormitorului pentru că îl întîmpină coborînd grăbită scările,
neliniştea strîmbîndu-i trăsăturile.
- Tata încă n-a venit acasă! îi şopti privind cu grijă
spre salonul în care Noelle îşi lua micul dejun întîrziat.
Gray! Monica îşi ridicase vocea. Sînt sigură că e
mai important să-l găseşti pe tata decît să-i cotrobăi
printre hîrtii.
El se opri, respiră profund şi se îndreptă de spate.
- Monica, scumpo , stai acolo jos şi taci puţin, îi zise
cu o bunătate dublată de o anume asprime. Trebuie să
caut o hîrtie foarte importantă pe care tata poate că a
pus-o aici. O să fiu alături de tine într-un minut.
Dupa cinci minute de Căutare in zadar Grey a simțit gustul invinsului , nu era nici un fel de scrisoare , nui venea sa creadă . Imediat dup ă aceea, Gray îşi sună agentul de bursă,
îi explică pe scurt şi în amănunt ce anume trebuia să
facă. Dacă tot ce era mai rău avea să se întîmple, urma
să aibă nevoie de fiecare bănuţ în parte pe care-l putea
aduna.
